Cum este văzută Ortodoxia în Occident

Ceea ce atra­ge mai cu seamă este descoperirea icoanei, care a ve­nit cu precădere prin emigraţia rusă şi, de asemenea, Rugăciunea lui Iisus.

Spuneţi-ne câteva cuvinte despre modul cum Orto­doxia este văzută în Occident şi cum vede tineretul din Apus Ortodoxia?

Ortodoxia, cred, a început să fie cunoscută mai bine începând din anii '50. Înainte erau emigranţi din Răsărit, dar ei trăiau în comunităţi mai mult sau mai puţin închise. De atunci însă situaţia a evoluat mult şi acum există un mare interes pentru Ortodoxie, mai ales ca hrană spirituală. Aceasta înseamnă că există foarte mulţi oameni care se hrănesc din spiritualitatea Ortodoxă, dar nu toţi devin şi ortodocşi. Ceea ce atra­ge mai cu seamă este descoperirea icoanei, care a ve­nit cu precădere prin emigraţia rusă şi, de asemenea, Rugăciunea lui Iisus. „Filocalia” a fost tradusă integral în franceză şi italiană; există extrase în germană, iar în engleză deja a fost tradusă jumătate.

V-am vorbit deja de Sfântul Siluan, din Muntele Athos. Şi el este foarte cunoscut în Occident. Nu vreau să vă smintesc, dar există chiar o viaţă a Sfântu­lui Siluan în imagini, ca pentru copii. Şi prin acest mijloc, când deschizi această carte şi priveşti imagini­le, simţi cu adevărat dorinţa de a urma exemplul său.

La un nivel deja mai serios, scrierile stareţului Siluan şi introducerea Părintelui Sofronie, au fost tra­duse în foarte multe limbi occidentale. Acum este pregătită şi o traducere în spaniolă, în suedeză, pro­babil şi în româneşte.

Eu trăiesc ca într-o insulă în mănăstirea noastră, care este într-o altă insulă (Anglia). Nu ştiu foarte bine care este situaţia tineretului, însă cred că există o mare criză şi tinerii, şi tinerele care vin în mănăstirea noastră, sau de la liceu sau de la universitate, ne spun că sunt aproape singurii creştini în clasele lor. Deci, există o criză foarte serioasă, dar în acelaşi timp şi o căutare foarte adâncă, ce merge chiar în inima şi la izvorul credinţei creştine. Mulţi tineri care se tre­zesc la o căutare spirituală se orientează, din neferi­cire, spre curente de spiritualitate necreştine. Există un mare val de yoga, de budism şi tot felul de alte spiritualităţi. Pentru început, acestea pot trezi şi apoi provoca o întoarcere la credinţa creştină.

P.S. Serafim: Şi la noi s-a întâmplat lucrul acesta. Mulţi mi-au spus că au început cu yoga şi de la yoga s-au întors la Biserică. Dar asta nu înseamnă că trebuie să îndemnăm pe cineva să practice mai întâi yoga pentru a-L afla apoi pe Hristos. Aşa se întâmplă cu oamenii care nu găsesc de la început Biserica. Ei se trezesc practic în yoga sau într-o altă formă de spiritualitate şi, la un moment dat, Dumne­zeu îi trezeşte şi se întorc; cel puţin unii. Chiar la Semina­rul de la Neamţ, ne spune părintele director, a cunoscut o femeie care a practicat yoga foarte mult timp şi a devenit profesoară de yoga. Ajunsese să dobândească darul de a vindeca unele boli şi de a cunoaşte chiar viitorul. La un moment dat însă, această femeie şi-a pus problema dacă este pe calea cea bună sau dacă nu cumva rătăceşte: „Dum­nezeu este cu mine sau nu e?”. Şi atunci, dintr-o dată, a început să se roage sincer lui Dumnezeu, din adâncul inimii: „Doamne, dacă sunt pe cale greşită, Te rog să mă scoţi, să-mi arăţi adevărul”. Şi pentru rugăciunea ei sinceră şi profundă Dumnezeu i-a arătat că este pe o cale greşită. Din momentul acela, ea n-a mai putut să tămăduiască pe nimeni şi nici să prevadă viitorul în viaţa cuiva. Dovadă că aceste „daruri” nu erau de la Dumnezeu, ci de la diavol, cu care acesta încearcă să-l rătăcească pe om până la sfârşit. (Părintele Symeon de la Essex)

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 188-189)

De la același autor

Ultimele din categorie