„Nunta e nuntă, e cu veselie...”

Sunt unii cu conştiinţă scrupuloasă cărora tot timpul le e frică să nu facă ceva greşit, ca să nu-i bată Dumnezeu... Nunta nu-i pomană. Nunta e nuntă, e cu veselie, e cu muzică, cine vrea – se duce, cine nu vrea – nu!

Este indicat creştinului să meargă la nuntă? Care este comportamentul pe care trebuie să-l adoptăm in astfel de situaţii?

Dragă, de la caz la caz! Eu, de exemplu, am fost la nuntă săptămâna trecută! N-am stat mult, da’ tot am fost! M-au chemat nişte tineri la o Cununie, şi au zis: „Părinte, vă rugăm frumos să veniţi şi la masă!”. Şi am zis: hai să nu le stric veselia, mai bine-mi stric veselia mea dacă nu m-oi veseli. Da’ eu m-am veselit, că ştiam o cântare din tinereţile mele:

„Cine nu-i de veselie, La ospăţ să nu mai vie, Că ospăţu-i veselos, Nu-i de omul mânios”.

M-am dus acolo şi am stat la aperitive şi nu am păţit nimic şi nici alţii nu au păţit nimic! Sunt unii cu conştiinţă scrupuloasă cărora tot timpul le e frică să nu facă ceva greşit, ca să nu-i bată Dumnezeu... Dacă nu vor, să nu se ducă! Nunta nu-i pomană.

Nunta e nuntă, e cu veselie, e cu muzică, cine vrea – se duce, cine nu vrea – nu! Dacă nu ştii ce ai de făcut – nu te duce! Dacă ştii ce ai de făcut – poţi să te duci!

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 99)

Vezi și: Legătura dintre Taina Cununiei, căsătoria civilă şi petrecerea de nuntă

De la același autor

Ultimele din categorie