Oricât ar avea omul de mult, şi mai mult vrea

Cuvinte duhovnicești

Oricât ar avea omul de mult, şi mai mult vrea

    • Oricât ar avea omul de mult, şi mai mult vrea
      Oricât ar avea omul de mult, şi mai mult vrea

      Oricât ar avea omul de mult, şi mai mult vrea

Vezi pe omul înconjurat de averi? Oricât ar avea omul de mult, şi mai mult vrea. Am de arat, am de semănat, am treabă cu oile, am treabă cu boii, vreau să-mi fac casă nouă, am de măritat fete, am de însurat fe­ciori, am de făcut cutare lucru… Şi zăbovindu-se în toate acestea, în toa­te lucrurile lumii celei deşarte şi stricăcioase, nu răspunde gla­su­lui conştiinţei, al slugii lui Dumnezeu din el, care-l cheamă la ci­nă.

Vezi pe omul înconjurat de averi? Oricât ar avea omul de mult, şi mai mult vrea. Am de arat, am de semănat, am treabă cu oile, am treabă cu boii, vreau să-mi fac casă nouă, am de măritat fete, am de însurat fe­ciori, am de făcut cutare lucru… Şi zăbovindu-se în toate acestea, în toa­te lucrurile lumii celei deşarte şi stricăcioase, nu răspunde gla­su­lui conştiinţei, al slugii lui Dumnezeu din el, care-l cheamă la ci­nă. S-a încurcat în toate pentru toată viaţa, legat de grijile lumii, şi le dă ca pricină, ca să nu poată merge la biserică, la rugăciune, la citire şi la toată lucrarea faptei celei bune. Găseşte tot felul de pri­cini şi nu merge la cina Marelui Împărat, nu-şi găseşte vreme de un ceas pe zi pentru rugăciune. De ce? Toată grija lui o cheltuieşte în grijile veacului de acum. Unul dă ca pricină, când trebuie să pos­tească: „Nu pot, sunt neputincios, m-a dezlegat doctorul să mă­nânc bine. Dacă postesc în Postul Mare, în Postul Crăciunului, da­că ţin lunea, miercurea şi vinerea, ca toţi creştinii, mă topesc de foame”. Dă drept pricină neputinţa şi nu vrea să postească. Conştiinţa îţi spune: „Omule, adu-ţi aminte că nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu!”. Nu-ţi aminteşti ce spune apostolul Pavel? „Bine este a întări inimile voastre cu darul, iar nu cu mâncările, întru care nu este mântuire”. Largă este calea pântecului şi pe toţi îi duce în gheena. Omul dă ca pricină neputinţa şi se ţine de ea.

(Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la Duminicile de peste an, Editura Mânăstirea Sihăstria, 2007, p. 203)

Citește despre: