Importanța vitală a libertății ni se dezvăluie mai înainte de toate în persoana Preafericitei Maria: ea este, după Fiul ei Hristos, modelul și icoana adevăratei umanități. La Buna Vestire, Arhanghelul Gavriil nu doar îi aduce la cunoștință Sfintei Fecioare planul lui Dumnezeu, ci și așteaptă răspunsul ei liber și voluntar: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Ar fi putut să refuze. Dumnezeu este Cel care are inițiativa, dar consimțământul și conlucrarea Sfintei Fecioare sunt indispensabile. Ea nu este un instrument pasiv, ci o parteneră activă la mântuire. Răspunsul său nu este în niciun caz predeterminat: ea este liberă să aleagă, iar de răspunsul ei depinde întreaga istorie a omenirii.

Într-o lume tot mai dezumanizată – în aparență sub autoritatea psihanalizei, a statisticii și a mașinii –, creștinii trebuie să reafirme urgent valoarea supremă a libertății umane. În întregul univers nu există nimic mai important decât opțiunile libere făcute de persoanele dotate cu rațiune și conștiință.

Ca ființe umane, deși suntem condiționați de mediul înconjurător și de motivațiile inconștiente, nu le suntem niciodată sclavi neputincioși. Rămânem liberi. Dumnezeu ne-a instituit pe fiecare, aici pe pământ, împărați. Ne-a investit cu puterea de a stăpâni toate viețuitoarele (Facerea 1, 28). Să nu renunțăm la această împărătească autoritate din lașitate sau lipsă de imaginație.

(Episcopul Kallistos Ware, Împărăția lăuntrică, Editura Christiana, 1996, pp. 36-37)