Cine urăște păcatul mai mult decât sfinții? Și totuși sfinții nu văd păcatele altora. Și nu le văd, nu pentru că nu vor să le vadă, ci pentru că nu pot să le vadă din pricina dragostei. Ei văd în persoana umană o taină atât de adâncă și de minunată, că intuiesc în ea posibilități de depășire a oricărei stări de păcat. Și aceste posibilități se actualizează numai prin puterea dragostei (Ibidem vol. IX, 545).

De aceea zice și Sfântul Isaac Sirul că prin dragostea față de altul, „semeni sămânța virtuții în el”. Dragostea surprinde ceea ce este dat virtual în om, posibilitățile lui unice de devenire și-l ajută să devină așa, în realitate.

(Ieromonahul Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, p. 86)