Mai trebuincios decât toate în această viață grabnic trecătoare și mai presus de toate științele este știința de a cunoaște poruncile lui Dumnezeu, de a le ține minte, de a le păzi și a le împlini, și de a nu face altfel decât așa cum Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne învață prin Evanghelia Sa și prin Apostolii Săi.

Rugăciunea neîncetată, gândurile cele bune ale inimii și faptele bineplăcute Domnului - prin multe suferințe și prin îndelunga-răbdare se dobândesc prin credință neșoivăielnică, într-un suflet nestrămutat. Așadar, fiece om să caute spre sine înșine cu luare-aminte, pentru ca nu cumva să se strecoare în ascuns în inima lui gândul fărădelegii. Domnul Atotțiitorul, Care a făcut inimile noastre, ale fiecăruia în parte, se uită la toate faptele și gândurile noastre - la ce am gândit și la ce gândesc, la ceea ce fac și ce îmi doresc în această viață vremelnică -, și în ziua înfricosătoarei Sale Judecăți îi va da Dumnezeu fiecăruia după dreptate - după faptele și cuvintele săvârșite. De aceea ne este de mare trebuință să fim cu luare-aminte față de noi înșine, să ne cercetăm pe noi înșine: oare eu fac și gândesc ceea ce îmi arată Dumnezeu întru poruncile Sale? Iar dacă nu fac acestea, ci altceva, ceva ce e după placul poftei trupului meu, care stă împotriva Duhului Sfânt, atunci cine oare l-ar putea izbăvi pe potrivnicul lui Dumnezeu de mânia Sa cea dreaptă și de muncile nesfârșite? Dacă aici nu voiesc să rabd scurtă vreme nicio suferință de dragul plinirii poruncii lui Dumnezeu, atunci cum îmi va fi să îndur focul gheenei, care arde neîncetat și rămâne veșnic nestins? Binecuvântat ești, Doamne, luminează-mă cu îndreptările Tale: dă-mi gândul mărturisirii păcatelor mele; dă-mi smerenie, neprihănire și ascultare; dă-mi răbdare, mărinimie și blândețe, și mă învrednicește să Te iubesc din tot sufletul și cugetul meu, și să fac întru toate voia Ta. Amin.

(Starețul Gheorghe Zăvorâtul din Zadonsk, Îndrumar pentru spovedanie, ed. Sophia, pg. 35)