Robia omului se află în voinţa lui

Omul trăieşte robit. Robia lui se află în voinţa lui, adi­că nu vrea să se elibereze. Chiar şi când plânge, chiar şi când protestează împotriva păcatului său şi când se spovedeşte, face efortul numai pentru a se izbăvi, dar nu şi pentru a se împăca cu adevărat cu Dumnezeu, numai ca să supravieţuias­că, şi nu ca să trăiască plenar cerul.

Omul trăieşte robit. Robia lui se află în voinţa lui, adi­că nu vrea să se elibereze. Chiar şi când plânge, chiar şi când protestează împotriva păcatului său şi când se spovedeşte, face efortul numai pentru a se izbăvi, dar nu şi pentru a se împăca cu adevărat cu Dumnezeu, numai ca să supravieţuias­că, şi nu ca să trăiască plenar cerul. Atât de adânci sunt rănile pe care le-a facut păcatul în om. Ori de unde l-ai prinde, "nu este tămăduire în trupul lui" (Ps. 37,4). "În trupul lui", adică în firea lui, în trupul şi sufletul lui, nu mai este cu putinţă vindecarea, pentru că nu există această dorinţă a adevărarei libertăţi faţă de patimă şi de păcat. Omul păcătuieşte cu voia sa.

(Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Avva Isaia, cuvinte ascetice, Editura Sfântul Nectarie, p. 205)

 

Citește alte articole despre: împăcare, spovedanie, voință, păcat, dorință, plâns, robie

Ultimele din categorie