De vrei să nu cazi din dragostea cea după Dumnezeu, să nu lași nici pe fratele tău să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci: „Mergi și te împacă cu fratele tău” și venind [la rugăciune], adu lui Hristos conștiința curată, prin rugăciune stăruitoare – darul dragostei.

Nu da urechea ta limbii celui ce defăimă, nici limba ta să nu fie iubitoare de ponegrire, ascultând sau grăind cu plăcere cele rele împotriva aproapelui, ca să nu cazi din dragostea dumnezeiască și să te afli străin de viața veșnică.

Nu primi bârfeala împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce necinstește pe el, ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale și să te stârpească din pământul celor vii.

Închide-i gura celui ce bârfește la urechile tale, ca să nu săvârșești păcat îndoit împreună cu acela: pe tine obișnuindu-te cu patima pierzătoare, iar pe acela neoprindu-l de a flecări împotriva aproapelui. (...)

Să nu suferi bănuieli sau măcar oamenii care îți aduc aminte împotriva altuia. Căci cei ce primesc smintelile în orice chip, față de cele ce se întâmplă cu voie sau fără voie, nu cunosc calea păcii, care duce, prin dragoste, la cunoștința de Dumnezeu, pe cei ce o iubesc pe ea.

Încă nu are dragoste desăvârșită cel ce se mai ia după părerile oamenilor. De pildă, pe unul iubindu-l, iar pe altul urându-l pentru pricina aceasta, sau aceea; sau pe același, odată iubindu-l, altădată urându-l pentru aceleași pricini.

(Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 71-72)