Adeseori comportamentul fără discernământ pricinuieşte mai mare rău decât comportamentul celor foarte nebuni, care sparg capete, deoarece cei fără discernământ, prin cuvintele lor tăioase, rănesc inimi sensibile şi de multe ori rănesc de moarte (ducându-le la deznădejde).

De asemenea, mult rău face şi politeţea lumească ce se făţărniceşte, pentru că te poate înşela făcându-te să-ţi deschizi inima şi să arăţi evlavie unui om lumesc, care nu ştie ce înseamnă evlavia (ca şi cum ar da cineva lire de aur celui care cunoaşte numai monezile de bronz).

Să nu ne pierdem vremea sfătuind duhovniceşte pe oamenii care se odihnesc în discuţii lumeşti şi îşi exprimă părerile în mod egoist. Cu oamenii cunoscuţi este bine să luăm aminte în discuţii, căci dacă nu există un subiect comun, se începe o discuţie duhovnicească şi se termină în bârfă. Şi nu numai că pierdem vremea, ci ne pierdem şi sufletul cu judecata, căci nu avem dreptul să judecăm pe nimeni, nici oameni, nici situaţii, ci dacă putem, să ajutăm o situaţie după discuţia ce o vom face cu durere de inimă. Nici pe morţi nu trebuie să-i osândim, deoarece sufletele tuturor oamenilor sunt, din fericire, în mâinile lui Dumnezeu. Astfel procedând, cred că vom afla milă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul,  Epistole, Editura Evanghelismos, p. 155)