Scopul pentru care te-a zidit Dumnezeu în această lume, n-a fost ca să sădești numai vii și copaci feluriți, nici să zidești palate mărețe, sau să aduni bogăție și comoară, nici să ai zile senine în această surghiunie a ta, ci să dorești pe Făcătorul tău, să păzești poruncile Lui, și așa să dobândești desăvârșitul bine.

Pentru acestă pricină ți-a dat Legea după care să trăiești, tainele, viața, sufleteștile puteri, simțirile și mădulările trupului, ca să le întrebuințezi spre slujba Aceluia care ți le-a dat, să-l cunoști prin ele și să-l dorești din tot sufletul. Să-l dorești pentru aceste binefaceri pe care ți le-a făcut și mai ales pentru mântuitoarea Răstignire, care a răbdat-o pentru dragostea ta.

Încearcă să cunoști dacă ai îndeplinit toate datoriile tale, și dacă te-ai abătut din calea pe care ți-a poruncit să umbli.

Acela te-a zidit ca să ai la Dânsul toată mintea ta, aducerea aminte și voia, dorința, credința și nădejdea ta; iar tu ai uitat toate acestea și te-ai dat cu totul la frumusețea zidirilor, poftindu-le mai mult decât pe Ziditorul și Mântuitorul tău.

(Mântuirea păcătoșilor, Biblioteca religioasă a Sfintei Mănăstiri românești "Prodromul" din Sf. Munte Athos, p.322)