De vedem la copacii cei tineri coaja netedă şi plină de viaţă, iar la cei bătrâni coaja plesnită, zbârcită, crăpăcioasă şi aspră, şi acest lucru întru gândirea tinereţii şi a bătrâneţii oamenilor să ne aducă pe noi.

Deoarece cu toţii vedem cum oamenii cei tineri sunt plini de viaţă şi au faţa trupului netedă şi veselă, iar oamenii cei bătrâni au faţa încreţită şi zbârcită, iar pielea trupului lor este aspră şi căzută în jos de bătrâneţe, şi acestea înţelegându-le, din deosebirea vederii, să ne aducem aminte de cele scrise de Sfântul Maxim Mărturisitorul:

„Toate sunt supuse timpului şi prefacerii în această lume”.

(Părintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, Roman, 1996, pp. 38-48)