Zis-a fratele:

„Dar dacă, căzând în ispită, voi căl­ca porunca, ce voi face?"

Răspuns-a stareţul:

„Dacă, luând poruncă de la cineva din sfinţi, o vei călca pe dânsa, să nu te tul­buri, nici să te deznădăjduieşti întru a o stri­ca pe dânsa, ci adu-ţi aminte de cel ce zice: Dreptul, de cade şi de şapte ori în zi, se ridică (Prov. 24: 16), şi de Domnul, Care a zis lui Petru: De şaptezeci de ori cate şapte să ierţi fra­telui tău (Matei 18: 22). Deci dacă oamenilor li s-a poruncit a ierta aşa, cu atât mai vârtos însuşi va face aceasta, bogat fiind întru milă şi întru îndurări, Care pe toate le biruieşte cu covârşire; Care prin proorocul în toate zi­lele strigă: întoarceţi-vă către Mine, şi Mă voi întoarce către voi; că milosărd sunt, şi nu voiesc moartea păcătosului (Ioil 2:13; Zah. 1:3) şi ce­lelalte. Dar ia seama ca nu cumva, auzind că porunca se zădărniceşte [strică] prin călcare, dar şi că, iarăşi se arată lucrătoare prin pocă­inţă, să te trândăveşti şi să vii întru lenevire, că greu [împovărător] este lucrul acesta; dar nici spre lucrurile ce par mici să nu defaimi porunca, şi, chiar de se va face oarecare lenevire [nesocotire] într-însele, sârguieşte-te a o îndrepta [împlini], ştiind că din nesocoti­rea celor mici se ajunge la mari greşeli".

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 112-113)