Dacă la moarte suntem fără rod, n-avem din ce ne hrăni în viaţa viitoare. Atunci vom «muri» sufleteşte de tot, din lipsă de hrană. Căci acolo ne vom hrăni din rodul pe care l-am rodit în viaţa aceasta din harul lui Dumnezeu şi din sârguința noastră, desigur un har pe care ni-l va însuti Domnul.

Am ajutat pe alţii, vom fi ajutaţi. Am văzut pe Dumnezeu prin inima noastră curăţită, Îl vom vedea nesfârșit mai mult atunci şi ne vom hrăni de vederea Lui. Altfel vom muri de foame; dar vom fi conştienţi de «moartea» aceasta. Vom suferi de un cumplit gol conştient în sufletul nostru şi în jurul nostru.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 78 la Sfântul Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. IX, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1980, p. 53)