În prima serie din cele şase programate participă familii de preoţi din protopopiatele Ceahlău şi Paşcani.

În cursul dimineţii de ieri a fost oficiată Sfânta Liturghie, apoi a urmat o sesiune în plen, în cadrul căreia a conferenţiat părintele Filotheos Faros din Grecia, care şi-a exprimat punctul său de vedere în ceea ce priveşte viaţa de parohie: „De obicei, dorim ca parohia să fie o grupare de oameni neprihăniți care vorbesc de cele duhovnicești și se înalță cu mintea spre cele cerești, uitând că în om întunericul se luptă cu lumina. Nu trebuie să ne forțăm să devenim smeriți, ci devenim smeriți atunci când cunoaștem neputințele noastre personale, intrând în comuniune cu ceilalți. Omul duhovnicesc, după cum știm, îi vede pe toți ceilați oameni ca fiind duhovnicești și sfinți. Știți ce înseamnă acest lucru? Întâlnim și vedem adesea lucruri și fapte rușinoase săvârșite de cei din apropierea noastră și începem să judecăm, fără a ne întreba de ce au ajuns în acea stare și ce anume i-a determinat să se comporte așa. Dacă îți vei pune aceste întrebări, nu numai că nu vei mai avea dispoziția să-l înlături de la tine, dar vei și suferi împreună cu el, înțelegând că un om pătimaș este într-un chin cu propria ființă și propriul suflet. Așa văd eu funcționarea Bisericii lui Hristos și așa este firesc să se comporte preotul față de credincioșii din parohia sa și din celălalte parohii”.

A urmat apoi un cuvânt al Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, care a vorbit despre două aspecte pe care preoţii ar trebui să le aibă în vedere - viaţa duhovnicească şi slujirea aproapelui: „Noi discutăm despre parohie ca sinaxă euharistică, dar trebuie să vedem parohia și ca spital. Aceste două aspecte ale parohiei se completează, după chipul Mântutorului Hristos, care este Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Viața mea, a arhiereului, a preotului, a creștinului, trebuie să aibă cele două laturi: cea dumnezeiască și cea omenească. Celor duhovnicești - postul, rugăciunea, euharistia, asceza, metaniile, li se adaugă cele omenești, relația cu aproapele. Dacă nu există un echilibru între cele două, urmările pot fi dezastruoase pentru viața duhovnicească. La una din conferințele din anii trecuți, am primit o întrebare de la un preot, anume cât la sută să fie al preotesei și cât la sută al parohiei. Răspunsul, unul paradoxal, a venit tot de la unul de la participanți: preotul trebuie să fie sută la sută al preotesei și sută la sută al parohiei. Dacă un preot nu este sută la sută al preotesei, nu va fi sută la sută nici al parohiei și invers. La fel, cred că dacă nu vei fi sută la sută om al postului, al ascezei, al rugăciunii, nu poți fi dedicat iubirii aproapelui, iar dacă nu îl vei iubi deplin, sută la sută, pe aproapele, nu vei avea nici viață de rugăciune”.

Prima serie a conferinţelor preoţeşti din Arhiepiscopia Iaşilor s-a încheiat azi. În perioada 10-12 mai va urma o nouă serie.