Violențele la care sunt supuși cetățenii statelor Siria și Irak au generat un exod în masă – fenomen social la care astăzi asistăm și noi, europenii. Valul migrației a prins la mijloc și comunitatea creștină istorică de limbă arabă din Orientul Mijlociu. Aceasta, însumând aproximativ două milioane de membri, se confruntă în prezent cu pericolul dispariției.

La adăpostul războiului și al haosului, creștinii au devenit o pradă ușoară pentru agresorii islamiști. Există dovezi că mulţi creştini au fost răpiţi, supuşi violenţelor sau ucişi, iar multe biserici au fost deteriorate sau distruse.

Arhidiaconul Bisericii Asiriene a Răsăritului, Emanuel Youkhan, făcea cunoscut Occidentului, la început de septembrie 2015, faptul că: „Suntem martori ai unei noi situații, în care o țară arabă își pierde minoritatea asiriană. Creștinii asirieni părăsesc țara în masă din cauza amenințărilor, a răpirilor, a violurilor și a crimelor. În spatele atacurilor cu bombă, despre care se raportează zilnic, are loc, de fapt, o epurare etno-religioasă, iar Irakul va rămâne curând fără creștini”.

La doar două săptămâni, Patriarhul latin de Bagdad și Mosul, Louis Raphael I, a declarat că: „Orice declarație care poate incita poporul nostru să participe la fenomenul emigrației este una iresponsabilă, în acest moment. Ce viitor mai are Biserică lui Dumnezeu din Irak? Ce se va întâmpla cu patria noastră? Ce se va întâmpla cu cimitirele noastre? Ce răspuns vom da în fața strămoșilor noștri, care au trecut prin suferințe mai mari decât acestea, ale generației noastre? Am credința că Biserica lui Dumnezeu din Iark nu se va sfâșia. Să rămânem un singur Trup!”.