În decursul zilelor de 13-15 mai 2016, am izbutit să ne unim cu Hristos în rugăciune și ascultare, împletind noi legături între tinerii „veterani” ale filialelor ATOR Botoșani, Dorohoi, Zoițani, Bucecea, Flămânzi, Albești și tinerii novice, dornici de cunoaștere ale filialelor recent înființate, precum ATOR Orășeni Vale, Havârna și Negreni. Întâlnirea din anul acesta a avut ca punct de plecare tema: „Dacă tinerețea ar ști și bătrânețea ar putea?!”, urmând ca în cadrul discuțiilor de la sesiuni să identificăm barierele ce ne împiedică să ne depășim limitele duhovnicești dar și de cunoaștere, să aflăm oportunități ce ne stau la dispoziție pentru a ne atinge idealurile, cum ar trebui să contribuim la construcția propriei persoane pentru a-i putea ajuta și pe ceilalți din jurul nostru atunci când este nevoie de noi. Ca și anul trecut o provocare a acestei întâlniri a fost aceea de a renunța la telefon pe parcursul unei zile întregi, un exercițiu de voință la care tinerii au reușit să dea un răspuns pozitiv.

Curiozitățile și nedumeririle tinerilor au fost lămurite la sesiunile stabilite de organizatori, iar creativitatea, energia, bucuria, spiritul de echipă au fost descătușate în jocurile în aer liber. S-a reușit pentru aproape trei zile realizarea unei mari și frumoase familii în care participanții s-au implicat în „ascultări”, la pregătirea hranei la curățenie, ș.a. În ziua de sâmbătă am avut bucuria de a-l avea în mijlocul nostru pe părintele Protos. Nicodim Petre care ne-a motivat să știm ce să semănăm la tinerețe, astfel încât la bătrânețe să culegem roade dulci și să avem un suflet tânăr chiar dacă trupul va fi ostenit de ani. Părintele ne-a îndemnat la efort și disciplină, spunând că: fără acestea harul lui Dumnezeu nu coboară peste oameni. Efortul și tenacitatea în pregătirea noastră și în jertfa pentru cei ce au nevoie de ajutorul nostru vor aduce harul cu toate darurile lui peste noi. Cel mai frumos dar care coboară peste tânărul harnic este bucuria curată. Tinerii care se feresc să muncească și sunt dezordonați, pică foarte adesea în tristețe, depresie și trăiesc o viață lipsită de „viață”.   

Părintele Ciprian Strâmbu de la ATOR Zoițani și Părintele Marius Pîjin coordonatorul ATOR Flămânzi, s-au îngrijit de bunul demers al întâlnirii și de o atmosferă adecvată vieții monahale pe care noi tinerii am avut șansa să o experimentăm prin respectare rânduielilor de rugăciune și ascultare. Șederea noastră aici nu a fost posibilă prin bunăvoința părintelui Protos. Melchisedec Sandu, gazdă călduroasă și înțeleaptă, starețul Sfintei Mănăstiri. Înțelegând nevoia tinerilor de a se apropia de Dumnezeu și de Biserică ne-a mărturisit în cuvintele sfinției sale: „Îi îndemn pe părinți să îi sfătuiască pe copiii lor să se alăture acestei asociații. Aici vor învăța ce este prietenia, altruismul și ce înseamnă să fii un bun creștin."

Dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceste zile și nădăjduim că această scurtă experiență monastică ne va inspira în efortul nostru de a învăța și de a sprijini familia în lucrarea de acasă. „Dacă tinerețea ar ști și bătrânețea ar putea?!” Parcă acum, tinerețea știe ceva mai mult decât săptămâna trecută. Rămâne să vedem dacă bătrânețea ar putea!?”

(Alexandra Beiu, ATOR Dorohoi)