„Cea mai intimă comuniune este în familie”

În Paraclisul „Sfânta Muceniță Valentina” al parohiei amintite, tineri și oameni cu experiență în viața de familie s-au reunit pentru a discuta despre „Rănile familiei contemporane”.

Pentru început, pr. Gheorghe Mihăilă, moderatorul întâlnirii, a făcut o incursiune scripturistică despre motivațiile lui Dumnezeu privitoare la crearea omului și întemeierea familiei, subliniind că familia este foarte importantă nu doar pentru Biserică, ci și pentru noi, în mod personal, fiecare om simțind nevoia de a face parte dintr-o familie, de a nu fi singur.

„Omul a fost creat nu pentru a trăi singur, ci pentru a trăi în comuniune. De altfel, și Dumnezeu este Unul, dar ca existență  - în Trei Persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Care trăiesc în comuniune. Omul este chemat să trăiască în comuniune, iar cea mai intimă comuniune este în familie”, a afirmat pr. Gheorghe Mihăilă.

„A cere binecuvântarea părinților pentru căsătorie este un act de smerenie”

Potrivit sfinției sale, poruncile lui Dumnezeu n-au fost date dintr-un anumit egoism al Lui. „Nu  ar fi zis El degeaba: bărbatul să aibă doar o singură femeie, iar femeia - un singur bărbat. Toate au o rânduială a lor înscrisă în ființa omului. În momentul în care un băiat experimentează relații cu mai multe fete, și lui își face rău, nu doar fetelor respective. Respectarea poruncile lui Dumnezeu ne ajută  să rămânem curați, așa cum ne-a creat Dumnezeu, şi să înaintăm duhovniceşte pe drumul sfinţeniei”, a mai adăugat pr. Gheorghe Mihăilă.

A asculta de părinți și a le cere binecuvântarea pentru căsătorie este un act de smerenie. Când, ca tânăr, crezi că ești atât de bun și de înțelept încât poți să decizi singur, încerci să îi dai pe părinți la o parte fără să conștientizezi pe moment că ei au experiența lor de viață, gândesc mai profund și îți vor binele. Nu degeaba se spune la Taina Cununiei că rugăciunile părinților sunt temelii pentru noile familii care se întemeiază.

„Căsătoria celor doi tineri să fie pe viață – e un alt principiu pe care trebuie să-l avem în vedere. Când îți alegi soțul sau soția, te gândești: Voi sta cu el sau cu ea toată viața? Dacă simți că poți să stai, atunci spune da. Dacă ai spus da, așa să rămână în veci, căci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă. Și pe mai departe, de vrem să avem copii buni, să încercăm să fim și părinți mai buni, a subliniat moderatorul întâlnirii.

„Căsătoria nu este un contract de vânzare-cumpărare”

Partea dinamică a dezbaterii a constat în expunerea, în urma unor discuții de grup, a aspectelor negative care se întâlnesc în familia contemporană. O rană a acesteia este amânarea căsătoriei, din diverse motive. Paul A. consideră că actualul context social pune foarte multă presiune pe tineri. „Ei vor să facă căsătorie de ochii lumii, cu invitați de seamă, și se gândesc: Păi, ca să fac o nuntă ca la carte, mă costă, și astfel tot amână căsătoria, când de fapt, în două ore ai putea să fii căsătorit: te duci la primărie și mai apoi la preot”. Uneori, părinții tinerilor nu mai pun accent atât de mult pe aspectele duhovnicești și afective ale relației (ca cei doi să se iubească, să se înțeleagă), ci țin cont de situația financiară și de avantajele imediate. „Căsătoria nu este însă un contract de vânzare-cumpărare”, a adăugat Paul A.

 „Rugăciunea mamei întăreşte rugăciunea preotului”

O altă rană a familiei contemporane este limitarea numărului de copii, rană cauzată de egoism sau de motive sau pretexte economice. „Cei doi, soțul și soția se gândesc să aibă mai timp pentru ei, să călătorească, să desfășoare alte activități; copilul te ține un pic pe loc, nu poți să faci chiar tot ce-ți dorești, în momentul în care îți dorești. Unii părinți pun foarte mult accent pe propria carieră,  sunt dependenți de muncă - deși au bani poate mai mulți decât le-ar trebui, și astfel nu mai au timp de investit în relația cu proprii copii, cu partenerul de viață”, consideră Georgiana L.  

Paul A. crede că acest fapt vine și din lipsa de credință și argumentează povestind un exemplu: Era o femeie care avea zece copii; șase dintre ei erau băieți și toți s-au făcut preoți. Odată, când erau mititei, soțul nu era acasă și ea trebuia să plece la câmp. Ce să facă? Și s-a rugat la Maica Domnului să aibă grijă de copilașii ei și i-a lăsat cu toată încrederea în grija Ei.

„Rugăciunea mamei întăreşte rugăciunea preotului,dar multe mame nu știu lucrul acesta. Ca părinți, trebuie să ne dăm seama că nu putem să avem grijă de copii, să le oferim tot ceea ce le este necesar. Singur, ca om, nu poți, o iei razna chiar și cu un copil. Dar cu Dumnezeu, poți crește și 20-30 de copii. De aceea părinții trebuie să conlucreze cu Dumnezeu în creșterea și educarea copiilor. Recent am citit despre un caz: o familie a crescut șapte copii și i-a rânduit la casele lor. După aceea, ce s-au gândit? Hai să mai înfiem unul. Și așa au mai adoptat nu 2, nu 10, ci 27 de copii, și toți erau cu probleme de sănătate. Ei sunt un exemplu viu că se poate. Acolo unde este credință și voință, se poate. Uitați-vă la familiile romilor; sunt foarte închegate, se apără unii pe alții și sunt foarte uniți, iar femeile lor umblă cu patru - cinci puradei și nu văd acest lucru ca pe o povară, că vai de mine, ce greu e! Toată nădejdea noastră trebuie să fie în Dumnezeu. Orice altceva ne va dezamăgi”, spune cu multă convingere Paul A.

Copiii nu înțeleg adesea motivul plecării părinților în străinătate

„În contextul actualei societăți, mama este învățată să lase la o parte niște lucruri caracteristice vocației ei de mamă, și vrând-nevrând, atunci când va deveni bunică, nu va mai dori să facă lucrurile pe care în mod tradițional le făceau bunicii, ca implicare sufletească, ca investire emoțională”, a remarcat o participantă, cadru didactic.

Nestatornicia, adulterul, divorțul sunt alte cuvinte dureroase, dar și realități în unele familii. În altele unul sau chiar ambii părinți sunt plecați la muncă în străinătate. Acest lucru îi afectează foarte mult pe copii, mai ales pe cei mici. „Un copil de șase ani n-o să înțeleagă că mama pleacă pentru a face bani să-i cumpere lui jucării. El se va simți pur și simplu abandonat. De aceea copiii din ziua de astăzi nu comunică, sunt din ce în ce mai singuratici -  pentru că au anumite carențe la nivel afectiv și aceste carențe  se vor resimți și în viitoarea lor viață de familie”, a concluzionat Georgiana L.

Mai multe despre activitățile cu tinerii din această parohie ne-a vorbit pr. Gheorghe Mihăilă, preot II la parohia „Sf. Mahramă a Domnului și Sf. Martiri Brâncoveni”: „În cadrul Centrului de Tineret al parohiei am inițiat până acum întâlniri dedicate familiei - cateheze familiale – care se desfășoară în prima duminică a lunii. Dacă în prima parte obișnuiesc să le prezint perspectiva și învățătura Bisericii asupra temei propuse, a doua parte este mai dinamică, ei discutând și analizând pe grupe anumite probleme legate de acea temă”.

O a doua activitate a centrului este împrumutul de cărți. Unii cititorii au simțit nevoia de a discuta despre anumite lucruri pe care nu le înțeleg și astfel s-a format „Atelierul de lectură duhovnicească”. „Mai organizăm cateheze și cu cei mici, activități de filantropie și activități de ecologizare, iar de trei ani am reușit să facem câte o tabără de vară gratuită pentru liceeni, în care abordăm tema prieteniei”, a adăugat pr. Gheorghe Mihăilă.