Dacă vreun arbore puternic întâlnim în cale, care are crengile sale prea mult răsfirate în văzduh şi cu rădăcinile puternice de jur împrejur ca şi cu nişte temelii nezdruncinate se arată, de la acesta privirea minţii să o ridicăm la omul cel rânduit de Dumnezeu în mare dregătorie şi care, în vremea stăpânirii sale, până departe peste noroade multe se întinde.

Şi la copacul cel din mijlocul pământului (Daniil 4, 8-11), care se părea că ajunge până la cer cu înălţimea şi care cu ramurile lui până la marginile pământului se întindea, să cugetăm, încă şi la tăierea cea fără de veste a lui.

Pe aceasta având-o în minte, de puterea Atotţiitorului Dumnezeu să ne înfricoşăm.

(Părintele Ilie Cleopa, Opt cuvinte despre minunile lui Dumnezeu din zidiri, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, Roman, 1996, pp. 38-48)