V-am scris şi mai înainte, vă scriu şi acum: nu-i ascultaţi pe cei care vă spun că nu trebuie botezaţi copiii, ci botezaţi-vă copiii cum aţi făcut şi până acum, cum au făcut şi strămoşii voştri. Apostolul Petru a botezat pe Corneliu şi pe toţi ai lui. Apostolul Pavel recunoaşte singur: Am botezat şi casa lui Ştefan. Ce poate să însemne casa lui decât toată familia, adulţi şi copii? Citiţi ce a făcut temnicerul care îi păzea pe Pavel şi pe Sila în închisoare când a văzut minunea care s-a făcut. Când a văzut minunea săvârşită de apostoli s-au botezat el şi toţi ai lui îndată. La fel şi Crisp cu toată casa lui. Aşadar, ce treabă avem noi cu falsurile eretice când practica sfinţilor apostoli mărturiseşte limpede că trebuie botezaţi copiii?

Adevărul este că în vechime unii îşi amânau botezul şi rămâneau dinadins catehumeni, ca botezându-se mai târziu să îşi şteargă toate păcatele dinainte – însă în timpul molimelor, cutremurelor, războaielor, toţi dădeau năvală să se boteze ca să nu moară nebotezaţi. Se povesteşte despre Chesarie, fratele Sfântului Vasile, că îşi tot amâna botezul. În Niceea s-a întâmplat însă un cutremur înfricoşător, în urma căruia a pierit mult popor şi o bună parte din oamenii de vază. Peste Chesarie s-a prăbuşit casa şi a fost îngropat sub dărâmături, însă a reuşit cumva să iasă de acolo viu. Sfântul Vasile i-a spus atunci că numai mila lui Dumnezeu l-a păzit ca să nu moară nebotezat şi i-a poruncit cu asprime să se boteze de îndată. Chesarie s-a botezat şi la scurtă vreme după botez a murit. Dar de ce să te joci cu soarta? Se întâmplă ca omul să se culce seara sănătos, iar dimineaţa să-l găsească mort. Iată de ce toţi oamenii chibzuiţi socot că botezul copiilor trebuie săvârşit grabnic. Prin botez este şters din noi păcatul lui Adam. Pentru propriile noastre păcate de după botez nu trebuie repetat botezul, cum susţin unii eretici – altfel ar trebui să ne botezăm în fiecare zi! – ci e nevoie doar de pocăinţă. După spusele lui Hristos Însuşi: De nu vă veţi pocăi, toţi aşa veţi pieri. Aşadar, copiilor botez, iar celor mari pocăinţă.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, Bucureşti, 2003,  pp. 237-238)