La Editura Doxologia a apărut recent lucrarea „Urme în veşnicie. Daniel Ilie Turcea volum biogafic". Ediţia este îngrijită de părintele Sever Negrescu.

O viaţă ca un stâlp de flacără înaintea deşertului a unui om care, din cel mai vicios, ajunsese să spună: „nu sunt poet, mi-e sete de Lumină!”

Metafora versului său, pe cât este de sugetivă şi frumoasă pe atât de adevărată. Pentru că a trăit relativ puţin, viaţa lui s-a desfăşurat cu o intensitate maximă. Tot timpul spunea că n-are timp. Tot ce făcea: citea, scria sau se ruga, postea sau mergea la Biserică, alerga să facă milostenii, făcea cu dragoste şi cu o fervoare greu de imaginat, mărturisea sora poetului Lucia Turcea, care văzând multitudinea de informaţii de-a dreptul eronate s-a gândit să spună adevărul, ca să existe un punct de vedere în cunoştiinţă de cauză. Pentru a te ocupa de o biografie sistematică, aşa cum este aceasta pe care v-o prezint, presupune să cunoşti perfect viaţa celui căruia i-o istoriseşti, nu să stai să bâjbâi prin toate... cotloanele, ca să încropeşti ceva, cât de cât, plauzibil.

Ilie Daniel Turcea era cel care nu scăpa niciun prilej ce i-ar fi adus un duh de smerenie – fiind aceasta o mare însuşire a lui - ştiind că numai aceasta, smerenia, ne îmbogăţeşte şi ne limpezeşte inima, ca un mare secret de inspiraţie şi o mare forţă de combativitate împotriva năvălirilor duhurilor negre. Era receptiv şi amănuntul pentru el era un important punct de plecare. În orice cuvânt scris dorea să cuprindă tot ce avea de spus. Avea o forţă mare de inspiraţie şi prestanţă creatoare. Propovăduia în lumea lui adevărul de credinţă ortodox cu mare râvnă. Valorile ce-i stăpâneau şi inspirau fiinţa erau pentru inima lui frântă, mult iubitoare, prezentă şi înduhovnicită, aşa mărturiseşte despre el părintele Arsenie Papacioc.

Pocăinţa sa, atât de curată, cu lacrimi şi-nsoţită de bucuria pe care ţi-o conferă ajutorul lui Dumnezeu, i-a fost adevărata naştere în Hristos, după Botez.. Odată întors la Dumnezeu s-a retras ca un melc în cochilia sa de rugăciune, încât nimeni n-a mai putut pătrunde în acel cer al inimii sale, unde-i grăia Dumnezeu prin tăcere; „era Oceanul Lui şi Oceanul în el!” după cum avea să spună.

Vă invit la lectură cu luare aminte la ultimul cuvânt pe care acest poet creştin l-a spus la plecarea de pe acest pământ:”rugaţi-vă!”. El însuşi era o mărturisire fără echivoc: „Mi-e dor de Tine, Doamne! / Sunt dintre acei care au văzut minuni, / sunt dintre cei ce s-au plecat învinşi; / şi, cu uimire, / s-au ridicat, având / fie şi doar o clipă (!) – aceeaşi împăcare / de la începutul lumii! Eu am fost / mort / şi-am înviat! Mi-e dor / de Tine, Doamne, de Eternitatea / fără de cuvânt şi fără / ce-i al meu, / om sunt, atât / voi fi în Dumnezeu!”.

Cartea „Urme în veşnicie. Daniel Ilie Turcea volum biografic” poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.