Fiecare om, oricât de neînzestrat ar fi, posedă cel puţin o calitate pe care trebuie să şi-o dezvolte. Marele „Iconom” împarte cel puţin un talant slujitorilor Săi, dar din păcate nu toţi ştiu să I-l întoarcă. De cele mai multe ori le lipseşte râv­na pentru a spori darul primit de la Dumnezeu, fie din cauza modestiei şi a timidităţii, fie din cauza lenei.

Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să ne gândim la acei cărbuni care, pentru a-i face să nu se stingă, trebuie ţinuţi în spuza cenuşii, chemându-ne la treabă: reînsufleţiţi darul lui Dumnezeu, faceţi-l să nu se stingă, nu-l mai lăsaţi să moc­nească în nepăsare sau lene, faceţi-l să sporească şi să se de­săvârşească neîncetat. Fie că este vorba de darul cuvântului, sau de darul creaţiei, de darul de a-i învăţa pe alţii, sau de darul scrisului, oricare ar fi talentul sau îndemânarea de a face ceva trebuie folosit spre slujirea lui Dumnezeu.

Este mâhnitor să vezi câte forţe proaspete se irosesc în zadar! Câţi oameni instruiţi, aflaţi în situaţii sau pe poziţii favorabile, care dispun de mijloace şi de timp, se complac în inactivitate, nu aduc niciun folos. În timp ce ar putea de­veni îndrumători, dascăli şi sprijin pentru tânăra generaţie. Aceşti oameni sunt ca nişte sfeşnice lucrate cu mare iscusinţă şi migală, destinate să răspândească lumină, dar care rămân neaprinse şi, prin aceasta, inutile şi fără rost. „Reîn­sufleţeşte darul lui Dumnezeu!", suflete al meu, ca să nu te afli printre aceşti luminători inutili şi ţine minte că cel mai mare dar de la Dumnezeu este „viaţa veşnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru" (Romani 6. 23), care trebuie să sălăşluiască în tine, să ardă şi să dea lumină. Primeşte acest dar, fă-l să-ţi lumineze şi celelalte daruri, să te îndrume şi să-ţi dea avânt!

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 42)