Dumnezeu doreşte să-L iubim nu numai pe El, Izvorul dragostei, ci şi pe aproapele nostru, zidit asemenea nouă, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi aşezat în legătură cu noi, ca să ne nevoim împreună în virtute şi dragoste frăţească. Sfântul Antonie cel Mare a spus: „De (legătura ta cu) aproapele atârnă viaţa şi moartea ta. Dacă dobândim pe fratele, vom dobândi pe Dumnezeu; dar dacă smintim pe fratele, vom păcătui împotriva lui Hristos". Aceasta se tâlcuieşte prin faptul că Dumnezeu a aşezat viaţa noastră veşnică şi fericirea în legătură cu dragostea către aproapele. Pe cât iubim pe aproapele nostru, pe atâta dăm sens existenţei noastre pământeşti. Pe cât ne jertfim pentru cei din jur, pe atâta intrăm în fericită părtăşie cu Hristos, Cel Ce Şi-a jertfit viaţa Sa pentru noi.

Dacă nu ne preţuim prea mult viaţa noastră pământească, ci suntem gata să o dăm pe ea pentru aproapele nostru jertfind pentru el toate puterile noastre şi sănătatea noastră, Dumnezeu ne va da în schimbul acestei scurte vieţi pământeşti cea mai de preţ viaţă - cea veşnică! Iar cine tremură în egoistă iubire de sine în zilele vieţii sale pământeşti şi doreşte să le păzească numai pentru sine, pentru propriile lui satisfacţii şi desfătări, acela îşi va pierde şi viaţa de acum, şi pe cea veşnică.

Seamănă ca să treieri! Dacă nu semeni în brazdele vieţii vremelnice sămânţa virtuţilor, şi mai cu seamă a dragostei către aproapele, nu vei secera roadele pe care Dumnezeu le-a pregătit acelora care II iubesc pe El şi pe aproapele lor. Trăieşte nu numai pentru tine, ci şi pentru ceilalţi, şi nu vei muri în veac! Iubeşte cu devotament pe cei din jurul tău, şi vei atrage asupra ta dragostea lui Dumnezeu!

Însă cum trebuie să iubim pe aproapele nostru ne lămureşte în chip minunat Sfântul Ioan de Kronstadt: „Dragostea către Dumnezeu începe să se manifeste şi să lucreze întru noi atunci când începem să iubim pe aproapele nostru ca pe sine însuşi şi când nu ne cruţăm nici pe noi, nici vreun lucru de-al nostru pentru el, ci ne străduim să-i slujim la mântuire prin toate cele avute la îndemână... Cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească.” (I Ioan 4, 20)

(Arhimandrit Serafim Alexiev, Dragostea - tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, 2007, p. 107)