Nu putem noi, cu mintea noastră mărginită, să cuprindem tot ceea ce este dumnezeiesc. Greșeli s-au găsit și la Sfântul Petru, cel mai apropiat de Domnul nostru Iisus Hristos. El a fost prezent și la Schimbarea la Față. Atunci numai Iacov, Ioan și Petru au văzut minunea pe Tabor. Erau cei mai apropiați de Mântuitorul și totuși și ei, ca oameni, au greșit. Nu s-au arătat fideli tot timpul. 

Omul e slab. Ușor șchiopătează și de aceea îi dă ocazia Dumnezeu ca să se smerească. Că smerenia stă la temelia vieții creștine. Smerenia cu dragostea. Dar o dragoste fără smerenie nu se poate concepe din punct de vedere creștin. Dragostea cea mai mare de Dumnezeu și de oameni are la temelie smerenia. Fiți blânzi și smeriți cu inima precum sunt Eu, zice Hristos. Cine dintre sfinți a putut spune cuvântul acesta atât de frumos? Nimeni! Că nimeni n-a fost atât de virtuos și în smerenie ca Mântuitorul Iisus Hristos. 

Sfinți au fost și sunt, dar nimeni n-a ajuns la măsura aceasta. Chiar Sfântul Siluan Athonitul a spus el însuși și a mărturisit Cuviosul Sofronie: „M-am smerit, dar n-am ajuns, totuși, la smerenia lui Hristos”. 

(Transcriere și adaptare dintr-un interviu realizat de TRINITAS TV cu părintele Simeon Zaharia - aprilie 2016. Urmărește materialul integral aici.)