Pavecernița are două forme distincte: Pavecernița mică și Pavecernița mare. Cele două versiunei au lungimi destul de diferite. Pe langă diferența de durată dintre cele două versiuni ale Pavecerniței, o altă deosebire dintre ele se referă la timpul în care se săvârșesc.

Pavecernița mare se săvârşeşte în toate zilele din Postul Mare, afară de sâmbete şi duminici (zilele care sunt exceptate de la regulile speciale ale Postului Paştilor) şi afară de miercuri şi vineri din săptămâna a cincea a Păresimilor, precum şi de miercuri, joi și vineri din Săptămâna Patimilor, pentru că în aceste zile se face denie şi din acest motiv se citeşte Pavecerniţa mică.

Pavecerniţa mică, având o rânduială mult mai scurtă, se săvârşeşte în toate zilele din afara Postului Paştilor, iar în timpul acestui post numai în următoarele zile: în toate sâmbetele şi duminicile (afară de Sâmbăta Patimilor, când nu se mai citeşte Pavecerniţa), miercuri şi vineri din săptămâna a cincea, fiîndcă atunci se face denie, în ziua Bunei-Vestiri, şi miercuri, joi şi vineri din Săptămâna Patimilor, fiindcă în aceste zile, fiind denie în biserici, la mănăstiri se citeşte Pavecerniţa mică în chilii de către fiecare monah în parte. În general, Pavecerniţa mică se săvârşeşte numai la mănăstiri şi foarte rar la bisericile de enorie. În bisericile parohiale nu se face decât Pavecerniţa mare, în special miercurea și vinerea din Postul Paştilor şi mai mult la bisericile din oraşe.