Artistul, compozitorul, scriitorul şi reprezentantul oricărei profesii creatoare poate, prin măiestria sa artistică, să-L slăvească pe Făcător.

Dacă puterea creatoare este închinată lui Dumnezeu, dacă persoana creatoare îşi pune străduinţa întru slujirea oamenilor, dacă propovăduieşte idealuri spirituale înalte, atunci lucrarea ei poate să fie spre mântuirea sa şi spre cea a mii de oameni din jurul ei.

Dacă însă ţelul puterii creatoare este de a afirma eul cuiva, dacă procesul creator este stăpânit de intenţii egoiste sau mercantile, dacă artistul, prin arta sa, răspândeşte valori anti-spirituale, împotriva lui Dumnezeu sau împotriva oamenilor, atunci lucrarea sa poate fi distrugătoare atât pentru el, cât şi pentru cei din jurul lui.

(Mitropolitul Ilarion Alfeiev, Cântul inimii – puterea cuvântului şi a muzicii, traducere de Laura Mărcean și Olga Bersan, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 15-16)