slujire

Arhimandritul Dometie Manolache mărturisea Ortodoxia cu cuvântul şi cu fapta

La cuvintele sale părinteşti adăuga multă milostenie, rugăciuni cu lacrimi de zi şi de noapte, bunătate, răbdare, adâncă smerenie şi totală dragoste. Prin acestea toate, covârşea inimile credincioşilor, câştiga pe cei slabi în credinţă, ruşina pe hulitori şi semăna peste tot bucurie, unitate şi nădejde de mântuire.

Lucrarea sfințitoare a Tainelor săvârșite de Dumnezeu prin preot

Toate Sfintele Taine sunt moduri de unire cu Hristos, care nu se pot săvârși decât în Biserică și de către Biserică. Dacă sfințitul slujitor se arată, mai ales la Liturghie, ca un chip a lui Hristos, el este, de asemenea, ca unul ce este cap al comunității eclesiale, un reprezentat al credincioșilor înaintea lui Dumnezeu, care se roagă Lui în numele lor.

Arhimandritul Dometie Manolache – sufletul Mănăstirii Râmeţ

Zilnic era înconjurat de călugări şi mireni, de sănătoşi şi de bolnavi, de tot felul de oameni care doreau să-l vadă şi să-i vorbească. Iar el cu mare dragoste se jertfea pentru fiecare, mângâind, odihnind şi hrănind pe toţi. Apoi împărţea tuturor cu bunăvoinţă ultima bucată de pâine, ultimul loc de dormit, ultima cămaşă din chilie. 

De ce este pictat Sfântul Ioan Botezătorul cu aripi?

Pictat în acest fel, Înaintemergătorul Domnului nu este doar un simbol al mesagerului, ci și al vieții ascetice a unui „înger pământesc și om ceresc”.

Începuturile diaconatului – fundamente biblice şi patristice

A vorbi despre diaconie și ierarhia Bisericii înseamnă a vorbi despre rostul şi temeiul acestei slujiri, despre conştiinţa chemării şi a darului ei. Înseamnă a adânci această chemare în lumina roadelor și a importanței, căci „nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu ca şi Aaron” (Evrei 5, 4).

Și-un pahar de apă dacă-l dăm, să-l dăm fără să judecăm

„Cine va da de băut aproapelui fie și un pahar de apă nu își va pierde plata sa.” (Matei 10, 42)

Sărutarea mâinii preotului nu este sărutare obişnuită, ci este sărutare sfântă

Şi când îi sărutaţi mâna, sărutaţi cinul care de la apostolii lui Hristos a trecut asupra multor mii de slujitori ai altarului lui Dumnezeu. Iar sărutând cinul preotului sărutaţi şi pe toţi marii sfinţi şi vrednicii duhovnici care au purtat acest cin de la apostoli până acum.

Liturghia este coborârea Cerului pe pământ

Nimic nu este mai sfânt, mai înălţător, mai măreţ, mai solemn şi mai dătător de viaţă decât Liturghia. În aceste clipe deosebite, Biserica devine Cerul pe pământ, sfinţiţi slujitori întruchipând pe Însuşi Hristos, îngerii, heruvimii, serafimii, apostolii.

Monahul Atanasie Păvălucă, toată viaţa păstor la oile mănăstirii

„Tată, dă-ne partea de moştenire ce ni se cuvine, că noi plecăm amândoi la mănăstire!” Deci le-au dat părinţii drept moştenire 500 de oi albe. În primăvara anului 1900, cei doi fraţi au venit la Mănăstirea Neamţ şi s-au dăruit lui Dumnezeu, împreună cu oile şi toată averea lor.

Ieromonahul Damaschin Schipor – despre împăcarea cu sine, cu lumea şi cu Dumnezeu

Avea chipul blând, senin şi era foarte milostiv. Citea Psaltirea în fiecare zi, ajungând să o ştie pe de rost, şi săvârşea în taină rugăciunea inimii. Îi iubea pe toţi şi era iubit de toţi: de călugări, credincioşi, copii şi animale.

Pagini