slujire

Împăcarea-i viață nouă

Ridică-n slavă ochii tăi uimiți Și-Mi vezi durerea spinilor pe frunte; Privește-n ochii Mei de plâns topiți Și-n palme vezi-Mi chinurile crunte.

Biserica este Raiul pământesc

Dacă intrăm în iubirea lui Hristos, intrăm în Biserică. Dacă nu intrăm în Biserică, dacă nu devenim una cu cea de aici, cu Biserica pământească, există teama că o vom pierde şi pe cea cerească. Şi când spunem cerească, să nu socotiţi că vom afla în cealaltă viaţă grădini cu flori, munţi, ape şi păsări. 

Ce vrea să spună Mântuitorul prin cuvintele jug şi sarcină?

Pentru aceste suflete mari, într-adevăr jugul este bun şi sarcina uşoară – fiindcă Hristos este dragostea lor şi nădejdea lor. Iar cu Hristos, şi pe cruce este uşor, şi în mormânt este luminos, şi în iad este plăcut.

Vrednicia slujitorilor bisericești

În vremea săvârșirii Liturghiei și a celorlalte Sfinte Taine, preotul, pentru rugăciunile sale și ale întregii Biserici, primește ajutor și sprijin de la Duhul Însuși, Care covârșește cu harul cel dumnezeiesc în ceasul acela sfânt slăbiciunea și nevrednicia lui omenească și-i dă vrednicia cuvenită sfintei sale slujiri.

Chemarea de a fi soție și mamă este slujire a Sfintei Treimi

Fericirea în căsnicie li se dă doar celor care împlinesc poruncile Lui Dumnezeu şi văd căsătoria ca pe o Taină a Bisericii.

„Toată suflarea” – cântarea ce unește cerul și pământul

Prin comuniunea creată între cele cerești și cele lumești, în duhul slăvirii lui Dumnezeu, cântarea „Toată suflarea” este prin excelență cea care unește cerul și pământul.

Dumnezeu ne cheamă la El prin cântările și slujbele Bisericii

Ce bogăţie de pocăinţă arzătoare, de străpungere a inimii este ascunsă în slujbele noastre! Zi şi noapte au stat la rugăciune mulţi nevoitori, atraşi de dragostea către Hristos, au adus jertfă lui Hristos, Celui Care i-a îndrăgit şi a fost îndrăgit de ei.

Ieroschimonahul Vasian Panaite, egumenul smerit al Schitului Pocrov din Neamţ

Călugări şi stareţi din mănăstiri, episcopi şi sihaştri, preoţi şi credincioşi, ţărani şi orăşeni, oameni simpli şi învăţaţi, toți găseau în părintele Vasian de la Pocrov un adevărat slujitor al lui Hristos, un sfetnic înţelept şi un iscusit părinte duhovnicesc. Timp de 50 de ani, acest smerit egumen a stat neobosit, ziua şi noaptea, înaintea Domnului şi a oamenilor, rugându-se pentru toţi, sfătuind, spovedind şi hrănindu-i cu mâinile sale.

Treptele clerului inferior și rolul lor în cultul divin

Pe lângă ierarhia superioară (episcop, preot, diacon) a luat naștere, cu timpul, o nouă categorie de slujitori ai cultului sau persoane ajutătoare ale clerului, pentru a îndeplini noile funcțiuni create. Numai ipodiaconii și citeții se mențin până astăzi în ierarhia bisericească, dar ele sunt doar trepte premergătoare spre diaconat și preoție. Toate serviciile mărunte în legătură cu îngrijirea bisericii sunt îndeplinite astăzi de cântăreți și paraclisieri, care sunt aleși dintre laici, fără a fi hirotesiți.

Rugăciunea este legătura personală, de fiecare clipă, cu Dumnezeu

Rugăciunea nu e de fapt o simplă repetare a unei formule de rugăciune, ci este o atitudine de rugăciune, o angajare spre slujirea lui Dumnezeu, să simţi că eşti lipit de Dumnezeu cu gândurile tale, să te încrezi în Dumnezeu în orice ai face şi ţi s-ar întâmpla, şi atunci această stare sufletească ţi se primeşte de Dumnezeu ca o rugăciune.

Pagini