slujire

Sfântul Gherasim de la Iordan ‒ drumul spre sfințenie

După ce a murit Sfântul Gherasim, leul nefiind prezent, l-a găsit îngropat când s-a întors și a început să strige cu putere, încât nimeni nu îi putea alina durerea și a murit îndată deasupra mormântului starețului.

Preotul care a slujit Sfânta Liturghie zilnic, timp de 50 de ani!

De la ora 8.00 la 15.00, timp de 50 de ani, inclusiv pe timp de război, a slujit Sfânta Liturghie, fără să lipsească nici măcar o singură zi.

Liturghie Arhierească la Catedrala Arhiepiscopală – Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, în Duminica Fiului Risipitor

PS Damaschin Dorneanul: „Pocăința nu a fost doar în ziua de Duminică. Pocăința fiului risipitor nu a fost doar în momentul acela. Pocăința permanentă ne menține în starea de iertare, în starea de reabilitare.”

Sfântul Rafail, Episcop de Brooklyn – păstorul cel bun al arabilor creștin-ortodocși din America

Sfântul Rafail a rămas în New York învăţând, propovăduind, sfătuind şi săvârşind dumnezeieştile slujbe, până ce au început să curgă chemări şi invitaţii de la comunităţile de arabi creştin-ortodocşi, răspândite de-a lungul Statelor Unite şi Canadei. După ce a auzit chemarea lor – „vino şi ne ajută” (Fapte 16, 9) –, Sfântul Rafail a decis să facă prima dintre numeroasele sale călătorii misionare. În vara lui 1896 a părăsit New York-ul, însoţit de Abdou Lutfy, vicepreşedintele Societăţii de Binefacere, şi a vizitat treizeci de oraşe situate între New York şi San Francisco.

Sfântul Rafail, primul episcop ortodox numit în Lumea Nouă

Numindu-se pe sine „arabo-sirian din naștere, grec prin educație primară, american prin reședință, rus în adâncul inimii și slav în suflet”, a luat contact cu toată lumea și nimeni nu i-a refuzat slujirea. Întotdeauna împăciuitor, Sfântul Rafail a anticipat în propria-i persoană posibilitatea viitoarei unități a creștinilor ortodocși din America. 

„În Biserica Mântuitorului cel Răstignit, a conduce înseamnă a sluji”

În viața Sfântului Rafail se poate observa o însușire atât de comună tuturor sfinților. În ceea ce privește relele tratamente la care a fost supus: „Ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui ce judecă cu dreptate” (I Petru 2, 23). Dar când a fost vorba de a-l apăra pe poporul lui Dumnezeu, el s-a arătat celorlalți „ca un pui de leu fără grijă” (Pilde 28, 1).

Milostenia și viața de familie ‒ răsplata nu întârzie să apară

Avraam nu a lăsat pe seama slugilor pregătirile pentru ospătarea străinilor, ci însuşi a luat cea mai mare parte a slujirii asupra sa, poruncind chiar femeii lui să frământe, deși avea 318 slugi şi slujnice în casa lui. El voia ca soţia lui să dobândească răsplătirea nu numai pentru preţul celor date oaspeţilor, ci chiar pentru purtarea de grijă față de ei.

Episcopul Iosif de Argeş mărturisea dreapta credinţă prin exemplul vieţii sale

În anul 1792 este hirotonit arhiereu cu titlul de Episcop al Sevastiei. Iar la sfârşitul anului 1793 este numit Episcop al Eparhiei Argeşului, abia reînfiinţată, pe care o păstoreşte cu duhovnicească râvnă şi înţelepciune timp de 27 de ani.

O întâmplare din viața Sfântului Leon, Episcopul Romei

Sfântul Leon, Episcopul Romei, cel proslăvit pe 18 februarie, în amurgul vieţii, s-a rugat stăruitor Domnului să-i ierte păcatele, luându-l mijlocitor pe Sfântul Petru. A petrecut 40 de zile lângă mormântul Apostolului, în rugăciune şi post, rugându-l să intervină la Hristos pentru izbăvirea păcatelor sale. După sfârşitul perioadei de aspră penitenţă, i s-a arătat Sfântul Petru zicându-i: „M-am rugat pentru tine Domnului şi ţi-a iertat păcatele. Cât despre hirotonii şi cele ale Preoţiei, nu m-a ascultat Preamilostivul. Despre acestea vei răspunde când vei trece din viaţa aceasta”.

Sfinții Acvila și Priscila – o familie în slujba lui Dumnezeu

Într-o perioadă în care Biserica este atacată din toate părțile, această familie ne arată cum ar trebui să ne mărturisim credința: chiar cu prețul vieții, așa cum au făcut-o toți sfinții martiri de la începutul creștinismului până acum, având în față modelul lui Hristos, exemplul suprem de sacrificiu, de dragul oamenilor. Credința în Hristos și consecința acesteia, dragostea față de El, transformă fricoșii în eroi și, prin distrugerea egoismului, face ca sacrificiul de sine să fie natural, ușor și binecuvântat.

Pagini