Cu privire la faptul că te-ai simţit foarte jignită de mustrarea nedreaptă, să ştii că nouă, ca oameni care încă n-am nimicit în noi înşine patimile iubirii de sine şi trufiei, ne vine greu să îndurăm o jignire – ni se pare nouă – nemeritată. Dacă ne vom călăuzi după înţelegerea duhovnicească, o să vedem că această întâmplare a fost trimisă de Dumnezeu spre punerea ta la încercare şi spre îndreptarea aşezării tale sufleteşti, căci din asemenea ciocniri cunoaştem lucrarea patimilor noastre şi ne străduim, cu ajutorul lui Dumnezeu, să le vindecăm prin mustrarea de sine, prin smerenie şi prin dragoste. În timpul mişcării patimii nu putem să judecăm sănătos, dar când patima se va potoli, vom vedea că suntem vinovaţi fiindcă n-am îndurat jignirea. Domnul ne-a poruncit să răbdăm, dar ce să răbdăm? Nu când suntem vinovaţi şi pentru aceasta suntem jigniţi, ci când suntem nevinovaţi şi suntem jigniţi trebuie să răbdăm, după cum ne lămureşte limpede Sfântul Apostol. Şi nimeni nu poate nici să ne jignească, nici să ne supere dacă nu va îngădui Domnul aceasta spre folosul, ori spre pedepsirea, ori spre punerea la încercare şi pedepsirea noastră. Iar dacă ne vom gândi la porunca lui Dumnezeu privitoare la dragoste, care se întinde chiar până la iubirea de vrăjmaşi, ne vom găsi fără de răspuns în privinţa întâmplărilor de felul acesta.

(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, pp. 37-38)