Îmi scrii că îţi vine greu atunci când vezi că alţii sunt nedrepţi cu tine şi că nu te poţi sili să crezi că eşti vinovată, lucru care te lipseşte de linişte. Tocmai aceasta ar trebui să-ţi arate că eşti încă departe de ceea ce a poruncit Domnul: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc (Matei 5, 44). Şi în multe alte locuri ale Evangheliei Domnul ne îndeamnă la răbdare: dar ce vom răbda dacă nimeni nu ne jigneşte fără temei şi nu e nedrept cu noi? Tocmai prin asta trebuie să învăţăm, atunci când avem prilejul, să ne cunoaştem neputinţa şi nedesăvârşirea aşezării noastre sufleteşti: când ne vom smeri, atunci ne vom linişti. Ispitele ne aduc folos. S-a zis: „Smerita cugetare este odrasla înţelegerii, iar înţelegerea este odrasla ispitelor”.

(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, p. 32)