Un volum despre noi, despre starea  de cultură a informației în care ne complăcem de ceva vreme, fără nici un efort de discernere a știrilor: Mauro Munafo, „Fake News – Hateri și Cyberbullying. Cui servesc și cum să te ferești” (Ed. Curtea Veche 2021, 128 pg.). Autorul este un cunoscut absolvent al Universității de Studii din Padova și al Institutului „Carlo de Martino” din Milano, autor de editoriale și articole în cel mai „gustat” săptămânal al Italiei, L’Espresso. Îl urmăresc cu atenție din 2013 și anchetele pe care le propune acoperă sfera politicului, digitalizării ori impactului pe care rețelele sociale și utilizarea lor le au asupra comportamentului uman, social sau privat. Acum este ușor reperabil pe blogul său „Il Paese che non ama”, acolo unde pot fi descoperite o serie din articolele sale din la Repubblica ori din Sole 24 Ore – mai greu reperabile altfel.

Remarcabil prin limbaj în volumul de față – scurt manual de apărare la violența media, aș îndrăzni să spun – limbajul său este dublat de lucrările excelentei ilustratoare Marta Pantaleo, cea care, în 2016, prin cartea „Ciao, Ciao giocatttoli” câștiga premiul Silent Book Contest. O descoperisem anterior, mai ales că oferea ilustrații și coperte de carte pentru DeAgostini și Feltrinelli, publica des ilustrații de calitate în Corierre della Sera, la Republica ori în specializata Orecchio Acerbo. Este printre puținii ilustratori europeni care publică în The New York Times și o foarte interesantă voce în cultura educației media italiene. Această cooperare de text-iconologie aduce un plus lucrării excelent traduse de Diana Ilie după volumul „Fake” apărut în 2020 la Centauria Editore.

Scris cu naturalețea jurnalistului major deja, volumul ne propune un excurs în teoria și lectura – în sensul sociologic – a minciunii publice strecurate ori livrate contondent în comunicarea publică. Capitolele, așa cum se desprind ele din Cuprins, sunt relevante parcursului propus de autor: Capitolul 1: De la Grecia antică la Hitler (pp. 9-14), Capitolul 2. Apariția treptată a fake news (pp. 21-26); Capitolul 3. Să dăm cărțile pe față (pp. 27-32); Capitolul 4. Propagandă și politică (pp. 33-38); Capitolul 5. Dependenți de minciuni (pp. 39-44); Capitolul 6. Când fake news ajung să ucidă (pp. 45-50); Capitolul 7. Cei aflați la putere nu ne spun (pp.51-56); Capitolul 8. Verificarea adevărului și divulgatorii (pp.57-62); Capitolul 9. Nu e adevărat, dar am încredere (pp.63-68); Capitolul 10. Deepfake, ultimul obstacol (pp. 69-74); Capitolul 11. Recunoașterea și demontarea unor fake news (pp. 75- 80); Capitolul 12. Ura a împânzit internetul (pp.81-86); Capitoul 13. Haterul de cursă lungă și haterul din vecini (pp. 87-92); Capitolul 14. Haterul devenit cyber (pp. 93-98); Capitolul 15. Daunele reale ale bullyngului virtual (pp.99-104); Capitolul 16. Un joc mai puțin amuzant (pp.105- 110); Capitolul 17. Atacul intimității: doxing și revege porn (pp. 111- 116); Capitolul 18. Cum să înfrângi un cyberbully (pp. 117-121). Un Dicționar (pp. 125-127) și o Listă de lecturi recomandate (pp. 125-127) completează în mod fericit lucrarea ca atare.

Desigur că nu avem de a face cu volume de genul celor extrem de elaborate ale lui Mc Luhan au Alberto Cavalieri dar în mod cert pentru introducerea în tematică și pentru deschiderea unei perspective „cinstite” este o carte binevenită. Pentru cei care caută să descâlcească vremurile comunicaționale de acum, merită o cheie de înțelegere, dinamică și de referință.  Poate că, parcurgând paginile acestui scurt Manual de rezistență la fake vom învăța să trăim mai aproape de adevăr.

Sursa: tribuna.ro