Precum Hristos, mergând în Ierusalim, n-a fost primit de locuitorii acelei ţări, căci faţa Lui era mergând spre Ierusalim (Luca 9: 53), pentru că arăta a străin ce călătoreşte spre cetate, tot aşa fiecare nevoitor, rob al lui Hristos, nu este primit de oamenii acestei lumi, pentru că are aspectul unui om ce merge spre Ierusalimul Ceresc. Ei nu-l înţeleg şi nici nu-l pot înţelege. Nu înţeleg nevoinţa lui creştinească, sunt diferiţi de el. Li se pare nechibzuit, straniu. Şi felul de a gândi, de a simţi, de a înţelege, a dori, toată purtarea şi viaţa lui; chiar şi aspectul exterior al omului ce trăieşte pentru Dumnezeu nu este la fel cu cel al omului care trăieşte traiul acestei lumi. De aceea lumea, potrivnică lui Hristos, se ridică împotriva celor ce încearcă să vieţuiască creştineşte, îi goneşte, le poartă vrăjmăşie, nu-i primeşte în mijlocul ei. Şi nu L-au primit pre Dânsul, că faţa Lui era mergând spre Ierusalim (Luca 9: 53). 

(Sfântul Nicon de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 123)