Odată au venit trei turci să-l prade pe Hagi-efendi. Auzind că merge multă lume la Părintele Arsenie, ei au crezut că are mulți bani. Tâlharii au mers într-o miercuri, ca să-l afle negreșit în chilie, deoarece au aflat că miercurea și vinerea stă închis în chilia sa. Doi dintre ei au rămas afară, iar al treilea, după ce a intrat pe fereastră, a deschis ușa chiliei Părintelui și a pășit cu un picior înauntru. În vremea aceea Părintele Arsenie își citea pravila de noapte și, când a auzit zgomot, a aruncat o privire spre ușă exact în clipa când hoțul pășea cu piciorul înlăuntrul chiliei sale. Acea privire a Părintelui Arsenie ai fi spus că a fost un curent electric, căci l-a înțepenit așa cum se afla, înarmat cu cuțite și pistoale, cu un picior înăuntru și cu celălalt afară. Părintele, după ce i-a aruncat privirea aceea, și-a continuat pravila netulburat. Însă ceilalți doi hoți, ce erau afară, au început să se neliniștească, deoarece cel dinăuntru întârzia și se lumina de ziuă; așa că au intrat și ei înăuntru. Când l-au văzut pe prietenul lor nemișcat, cu un picior înăuntrul chiliei și cu celălalt afară, în holul îngust, i-a cuprins frica. Atunci au început să-l roage pe părintele Arsenie să-l ierte și să-l dezlege pe prietenul lor de acea legătură nevăzută. Părintele, fără să-și întrerupă pravila sa, i-a făcut semn să plece și astfel  a putut să se dezlege și au plecat. Turcii au mărturisit după aceea și celorlalți turci ce au pățit și spuneau:

– Aman, aman! Să nu mergeți să-l furați pe Hagi-efendi!

(Aceasta mi-au povestit-o farasioții din Tesalonic.)

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, Editura Evanghelismos, 2006, pp. 93-94)