Dacă până la „Doxologia Mare” ușile împărătești sunt închise (simbolizând perioada așteptării „plinirii vremii” până la venirea lui Hristos) ele sunt deschise la „Doxologie”, închipuind deschiderea Raiului prin venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, după cum El Însusi mărturisește: „De acum veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1, 51). 

Sfintele Uși se închid apoi imediat după ce s-a dat binecuvântarea pentru începerea Liturghiei, rămânând deschisă numai perdeaua lor (dvera). Acest gest are menirea să ne descopere că numai prorocii și patriarhii Vechiului Testament, Sfânta Fecioara și dreptul Iosif, păstorii și magii, L-au recunoscut pe Fiul lui Dumnezeu la nașterea Sa (Pr.Pof.Dr. Ene Braniște, „Liturgica Specială”).

Deschiderea ușilor împărătesti simbolizează și apropierea împărăției cerurilor de noi nevrednicii prin Sfânta Liturghie, după cuvântul Mântuitorului: „Pocăiți-vă căci s-a apropiat împărăția cerurilor” (Mt.4,17), s-a apropiat de noi, în sensul că s-a deschis nouă prin ascultarea și jertfa lui Hristos și putem pregusta, experia încă din această viață:"Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit..." (I Cor 2, 9).