În fiecare an, pe 18 mai, la nivel mondial, se sărbătoreşte Ziua Internațională a Muzeelor. Ca unul ce slujesc un asemenea locaş de cultură de peste 14 ani, vă propun să facem o scurtă incursiune în lumea fascinantă a muzeologiei. Așadar, la 18 mai 1977, Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM) a hotărât dedicarea acestei zile muzeelor din toată lumea, cu scopul evidențierii rolului crucial al acestora în conservarea și transmiterea valorilor patrimoniale, spirituale, culturale și naturale ale unui popor. Muzeele aduc în atenția contemporaneității pagini de istorie, civilizație, religie, cultură, literatură, artă, ocupații, pasiuni, inovații etc., toate la un loc însumând, ca într-o chintesență, cultura și civilizația societății omenești. Cu toții am pășit, măcar o dată în viață, într-un muzeu. Dar câți dintre noi am înțeles oare menirea sa într-o lume ce tinde mereu spre o viață din ce în ce mai superficială? ICOM-ul a definit muzeul ca pe o instituție aflată în slujba societății și a dezvoltării acesteia, deschisă publicului, care achiziționează, conservă, comunică și expune, în scopul cercetării, educației și divertismentului, dovezi materiale ale oamenilor și ale mediului lor înconjurător. Destul de complexă definiția. Mai pe înțelesul tuturor, un muzeu are menirea de a prezenta publicului rădăcinile civilizației, viața în toată complexitatea ei, ba chiar de a-l face pe vizitator să înțeleagă mai profund lumea, cu tainele ei. Muzeele chezășuiesc o reală posibilitate de supravieţuire mărturiilor, ştirilor şi ideilor de dinaintea noastră. Cu cât sunt mai variate din punct de vedere tematic, izbutesc să oglindească o înfățișare mai apropiată de realitate a societăţii, constituind, deopotrivă, pecetea unui distinct nivel de progres al omenirii. Ca entitate culturală şi ştiinţifică, muzeul are un rol însemnat în contemporaneitate, căci, dacă ne referim doar la cel cu profil de istorie, poate fi definit ca „oglinda în care poporul se poate recunoaşte pe sine însuşi”. Reprezentând un factor de răspândire a vistieriei mondiale de cunoştinţe de la o epocă la alta, pentru progresul umanității, muzeul – alături de arhivă, bibliotecă, instituţiile de învăţământ – trebuie să dăinuiască precum o autoritate „vie”, dinamică, indispensabilă, solicitată şi acceptată de societate. Înțeleasă corect, instituția muzeală reprezintă una dintre valoroasele surse de educație din toate timpurile. Iată, deci, câteva motive pentru a ne spori interesul vizitării muzeelor, hrănindu-ne sufleteşte din ele, ca din autentice izvoare de cultură.

Aceste lucruri fiind cunoscute și înțelese conștiincios, au generat primele muzee în lume încă din secolul al XV-lea. Exceptând acele monumente antice devenite prin ele însele muzee –piramidele, ziguratele, orașul Pompei etc. –, cele mai vechi expoziții de artă ale umanităţii ar fi Muzeele Capitoliene din Roma, Italia. Complexul include piese de artă și de arheologie, fiind înființat de Papa Sixtus al IV-lea, în anul 1471, când a donat municipalității propria sa colecție de lucrări din bronz. Cam din aceeași perioadă amintim și de muzeele Vaticanului. Papa Iulius al II-lea a achiziționat o colecție de obiecte de artă, expunându-le în anul 1506, în Palatul Borgia. Ulterior, s-a construit un spațiu cu scopul exclusiv de a adăposti un muzeu, dezvoltat pe parcurs; astăzi el include Muzeul de Sculptură Antică, Muzeul de Artă, Muzeul Vaticanului și multe altele. În Ţările Române, termenul de muzeu a fost folosit pentru prima oară de către Dimitrie Cantemir în Hronicul vechimii Romano-Moldo-Vlahilor, dar primul muzeu de pe teritoriu românesc s-a deschis publicului abia în anul 1817, la Sibiu, conținând o impresionantă colecție de picturi (aprox.1090), aparținând baronului Samuel Brukenthal.

Ar fi interesant să prezentăm câteva cifre privind evoluția muzeelor, caselor memoriale și expozițiilor de artă din țara noastră. Potrivit CIMEC (Institutul de Memorie Culturală), după ultimele date actualizate în 2010, în România există 825 de muzee naționale, colecții particulare, colecții muzeale mănăstirești, muzee în aer liber, colecții de artă românească sau europeană, muzee etnografice, expoziții de istorie și artă, situri arheologice, muzee sătești și altele. Numai în municipiul București sunt aproximativ 57 de muzee. În cuprinsul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, după datele furnizate de instituția amintită anterior, fiinţează peste o sută de muzee. Județul Neamț se află în frunte, cu 38 muzee, case memoriale ori expoziții muzeale, urmat de județul Iași, cu 34 de astfel de instituții, Suceava și Bacău cu câte 33, Botoșani,12, iar Vaslui, 11 muzee.

Aș fi dorit să întocmesc chiar o listă a tuturor obiectivelor muzeale din Moldova, dar cel mai bine vă las s-o alcătuiți fiecare în parte, pe măsura ce le veți și vizita. Nu ascund faptul că m-aș bucura ca la fiecare agenție de turism sau centru de pelerinaj să existe o astfel de listă, care să fie prezentată celor ce vor cu adevărat să cunoască tezaurul atât de valoros al spiritualității și culturii naționale.