De la gând, la păcat
Înțeleg fratele meu, greșeală, dar să fie greșeală adevărată, că dacă greșeala s-a făcut în tine așezare și adevăr, atunci nu mai e greșeală, ci păcat de moarte!
Întrebare: În legătură cu gândurile rele, unele din noi, altele din afară, cum am putea să simțim că niște gânduri sunt rele?
Păi, și gândurile care vin din afară de noi, tot prin noi trec, așa că la urmă nu ne putem da seama foarte bine care sunt de la noi și care sunt din afară de noi. Dar totuși putem să ne dăm seama în sensul acesta, că dacă privești niște lucruri urâte, niște lucruri necuviincioase, acelea nu le-ai fi avut dacă nu te uitai la ele. Și acelea sunt gânduri din afară venite în tine sau cu voia ta, cu deplină voință și știință. Aceasta-i și un păcat, adică să te uiți la niște lucruri necuviincioase e păcat. Nu tot ce face negativ omul este păcat, sunt și greșeli. De exemplu, Tudor Arghezi are un cuvânt în legătură cu greșeala și cu păcatul: „Înțeleg fratele meu, greșeală, dar să fie greșeală adevărată, că dacă greșeala s-a făcut în tine așezare și adevăr, atunci nu mai e greșeală, ci păcat de moarte”.
(Arhimandrit Teofil Părăian, Prescuri pentru cuminecături, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei, Timișoara, 2004, pp. 53-54)
Ce pierdem prin neascultare?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro