Astăzi discutăm despre deconstrucționism, un subiect mai dificil, dar necesar, relevant și important. Unul mai greu de explicat și care cere răbdare să fie înțeles. Este însă un subiect care ne deschide ochii să înțelegem ce se întâmplă cu valorile noastre tradiționale. Cine înțelege “deconstrucționismul” ințelege totul, de la A la Z, adică de la avort și ateism până la capătul listei tuturor celelorlalte fenomene antiumane care se manifestă astăzi. Că societatea umană e într-o moțiune socială constantă e cunoscut de toți. În ultimele câteva decenii, însă, mutațiile sociale la care suntem martori, cât și cele din gândirea omului, par să fie tot mai radicale, rapide și rupte de tradiția și experiența multimilenara a societății umane. Ne întrebăm: de unde apar aceste transformări ori tendințe? Cine le inițiază? Cum de se manifestă atât de rapid și agresiv? Cum de sunt acceptate, se pare, de mai toată lumea? Avem control asupra lor, ori asupra manifestărilor lor? Ba ne mai și intrebăm: sunt eu oare singura persoană din lume care crede diferit, ori vede aceste mutații sociale ca fiind stranii, nenaturale ori chiar cu totul bizare?  

Întrebările acestea sunt normale. Este greu de recomandat un singur manual, eseu, ori carte care să descrie fenomenala transformare spre rău în gândirea omului și a societății care se petrece sub ochii noștri. Schimbările sociale constante la care suntem martori sunt fără precedent în istoria omenirii. Luați ca exemplu de încept căsătoriile unisex, o practică inexistentă până acum în istoria omenirii, o idee care nu e mai veche de 20 de ani și e mai recentă decât telefoanele celulare. În 20 de ani, însă, ele s-au extins în toată lumea cu viteza gândului. Ele reprezintă, probabil, cea mai radicală mutație socială din istoria omenirii, iar rapiditatea cu care gândirea occidentală a acceptat-o și justificat-o nu doar uimește, dar mai ales îngrijorează. 

Cum se explică, atunci, acest fenomen? E greu să pui toate aceste transformări recente sub un singur titlu ori într-o singură rubrică. Dar, din materialele care ne parvin și pe care le studiem înțelegem că radicalismul începutului Mileniului III este o manifestare a gândirii deconstrucționiste lansate cu câteva secole în urmă. În literatura anglo-saxona această gândire e numită „deconstrucționism”, adică antonimul cuvântului „a construi”. În românește aceast titlu ar putea fi tradus, direct, ca „deconstrucționism” ori „deconstrucționalism.” O noțiune care denotă o demolare, o dezasamblare, o demontare, o descompunere a societății umane care s-a perpetuat de-a lungul generațiilor vreme de mii de ani. Asta pe de o parte. Iar pe de altă parte înlocuirea societății tradiționale și naturale cu o societate umană total diferită, plasată pe principii și fundamente noi. Societatea tradițională, multimilenară a fost fondată pe legile naturii, pe principiile și valorile religioase, a înțelegerii și acceptării noțiunii că instituțiile sociale care încă definesc civilizația umană sunt de inspirație religioasă, divină, și se conformă naturii.  

Gandirea naturală, însă, a început să se schimbe de câteva sute de ani încoace, găsindu-și exponenta de început în Revoluția franceză. Dar gândirea care a generat Revoluția franceză a apărut cu mulți ani înainte, revoluția franceză fiind prima oportunitate a susținătorilor ei pentru aplicarea gândirii decostrucționiste la o scară națională. Gândirea deconstrucționistă înseamnă exact ceea ce denotă - o gândire care demolează, dărâmă și elimină instituțiile și gândirea socială pe care societatea tradițională a fost fundamentată vreme de mii de ani. Revoluția francează a dărâmat instituțiile Vechiului Regim și le-a înlocuit cu altele. Așa au făcut toate marile revoluții de atunci încoace. Au avut pretenția nu doar de a înlocui vechiul regim, ci și de a-i distruge instituțiile și de a instaura instituții noi modelate după o gândire nouă. Bolșevicii au făcut la fel. Iar ultima revoluție, în care trăim și noi, adică cea seculară, atât de bine și elocvent explicată în A Secular Age („O Epocă seculară”) a profesorului britanic Charles Taylor se conformează acestui principiu istoric. Secularismul, cu toate subseturile lui, demolează societatea tradiționala și o înlocuiește cu ceva nou. Aspectele și fronturile de atac ale revoluției seculariste sunt multe, ultima și, se pare, cea mai formidabilă dintre ele și cu care ne confruntăm la ora actuală fiind revoluția sexuală. 

Un exemplu - al treilea sex

Gândirea deconstrucționalistă, de demolare socială se reliefează nu doar în gândirea omului, ci și în legislație, structurile sociale și de conviețuire care ies la iveală, limitarea gândirii tradiționale, și extinderea gândirii deconstrucționiste în detrimentul celei tradiționale. Aulele universitare, paginile revistelor și a publicațiilor de specialitate, sociologia, psihologia, filozofia - toate sunt permeate de gândirea deconstrucționistă. Iar la nivel politic gândirea aceasta e îmbrățișată de partidele și ideologiile de stânga. Nici un aspect al existenței sociale nu scapă acestei gândiri. Incredibil cum ni s-ar părea, chiar și cel mai evident aspect al existenței sociale - antropologia umană - e și ea în curs de demolare. Daca întreaga experiență umană, multimilenară, reliefată în antropologia umană și dovedită în descoperirile arheologice din întreaga lume vreme de mii de ani denotă existența a doar două sexe, masculin și feminin, gândirea deconstrucționistă elimină această realitate evidentă și imuabilă spunându-ne astăzi că de fapt există mai mult de  două sexe. 

În urmă cu câțiva ani Australia a devenit primul stat din lume care să emită noi certificate de naștere unor persoane care refuză să se definească ori să se încadreze în cele două sexe, bărbătesc ori femeiesc. Ei se definesc ca aparținând unui al treilea sex, numit, deocamdată, sexul  „inter-sex”.  Și tot cu câțiva ani în urmă, micuțul, tradiționalul și budistul Nepal a făcut la fel. Ca urmare a unei decizii judecătorești a Tribunalului Suprem din Nepal din 2007, recent, autoritățile nepaleze au fost constrânse să emită pașapoarte și documente de identitate pentru persoane care afirmă că nu aparțin la unul dintre cele două sexe, ci unui al treilea sex. E greu de înțeles cum așa ceva ar putea exista, dar asta este o manifestare a gândirii deconstrucționiste în domeniul sexualității. Anul acesta are loc în Nepal un recensământ al populației. Pentru prima dată în istoria omenirii în fișa de recensământ care identifică sexul cetățenilor există trei cutiuțe în loc de două: masculin, feminin și „altul”, adică al treilea gen. 

Exemplul acesta e unul grăitor privind deconstrucționismul. Biblia spune că Dumnezeu a făcut ființa omenească parte femeiască și parte bărbătească. [Facerea 1: 27 „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a facut; a făcut bărbat și femeie”], dar gândirea deconstrucționistă ne spune că există și alte variante or „mutatii. Aceste doctrine încep să fie predate și în școli ca parte din curicula noii ideologii sexuale. În Franța a început să fie predată obligatoriu și oficial în licee acum câțiva ani sub regimul de dreapta a lui Sarkozy. 

Gânditorii deconstrucționismului 

Freud este unul din gânditorii care au demolat gândirea tradițională privind sexualitatea, Darwin gândirea tradițională privind originea ființei umane, Michel Foucault gândirea tradiționala privind rolul culturii, iar alții structurile sociale naturale și tradiționale. Iar discipolii acestor gânditori, de la generație la generație mai radicali și agresivi decât fondatorii, împing hotarele demolării sociale spre orizonturi noi. Deșirarea socială și instituțională la care suntem martori e o consecință a gândirii lor. Vrem nu vrem, privind sexualitatea, astăzi societatea vorbește o limbă nouă, aceea a lui Freud și a discipolilor lui. Cultura anterioară nouă, zic deconstrucționiștii, a fost un instrument de constrângere și conformitate. E vremea, insistă ei, de o gândire nouă, total eliberată de gândirea trecută care ne-a ținut pe noi și generațiile de dinaintea noastră în obscuritate.   

Deconstrucționiștii adoptă un lexicon nou, fiecare, de fapt, fiind un lexicograf, iar noua limbă pe care ei o izvodesc intră în dicționarele „oficiale” și e instituționalizată, afectând gândirea generațiilor viitoare. În unele dicționare noi definiția „familiei” și a „căsătoriei” a fost revizuită să includa trendul căsătoriilor homosexuale ale ultimei decade. Pentru un tradiționalist există culori diverse, inclusiv alb și negru, dar pentru un deconstrucționalist, nu există culori distincte, iar societatea nu poate fi văzută în alb și negru. Deconstrucționalismul e inamicul numărul unu al naturii umane. Natura nu e importantă în organizarea socială, spun ei. Societatea umană, clădită pe realitata binară a sexelor umane, trebuie demolată și redefinită pe fundamentele unei societăți unisex, una care nu diferențiază între sexe. De aici noțiunea că familia și căsătoria tradițională trebuie demolate, de-construite, iar asociațiile între ființele umane trebuie restabilite pe baze care nu diferențiază între sexe. 

(alianta-familiilor.ro)