Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, una dintre cele mai profunde creații imnografice ale Bisericii Ortodoxe, este o rugăciune de pocăință care cheamă la smerenie, la recunoașterea păcatelor și la întoarcerea către Dumnezeu. În cadrul Deniei, acest canon a fost citit integral, oferind credincioșilor prilejul de a se adânci în rugăciune și de a-și îndrepta gândurile către Dumnezeu.

În cuvântul de învățătură rostit la finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul a subliniat importanța pocăinței ca mijloc de apropiere de Dumnezeu și de înnoire a vieții duhovnicești:

Slujba Canonului celui Mare, dar și viața Sfintei Maria Egipteanca sunt puse înainte în această zi ca exemple vii ale pocăinței. Vedem în viața Sfintei Maria Egipteanca o adevărată spovedanie pe care o face către starețul Zosima. Nicio clipă nu învinovățește pe cei din jur, după cum nici fiul risipitor, când se întoarce la casa părintească, nu încearcă să-i atribuie vreo vină tatălui său, că poate l-a lăsat prea ușor să plece.

Sfânta Maria Egipteanca, privindu-și viața, vine în ea însăși și, în întâlnirea cu Dumnezeu, nu caută vinovați – nici părinții, nici lumea, care poate nu a văzut o copilă de 12 ani pornind pe căi greșite și nu a încercat să o întoarcă. Ea nu începe să explice, nici să caute justificări, ci își asumă păcatul și îndreptarea, viața pe care toți suntem chemați să o avem – o viață în care omul Îl cheamă pe Dumnezeu mai mult decât aerul pe care îl respiră, o viață în care omul înțelege că rostul său este să Îl cunoască pe Dumnezeu.

Atunci când omul se depărtează de Dumnezeu, fie prin păcate mai mari, fie prin nedreptăți sau nepăsare, își ratează această împlinire. Singura lui vindecare este întoarcerea la Izvorul Vieții. Sfânta Maria Egipteanca, deși nu era învățată, a înțeles din întoarcerea sa, inspirată de Dumnezeu, că viața este, în același timp, o luptă – o luptă cu propriile gânduri, cu deznădejdea, cu ispita diavolului. Și în această luptă a aflat și ocrotire.

Deși nu a întâlnit oameni care să o povățuiască, credința sa i-a fost răsplătită cu nădejde, căci putea fi sfâșiată de aceleași fiare sălbatice care, la moartea sa, au cinstit trupul său.

Sfântul Andrei Criteanul, în Canonul său, nu caută îndreptățiri, ci face un dialog sincer între el însuși și Dumnezeu – așa cum trebuie să fie și cercetarea noastră de sine. Privind istoria, de la Vechiul Testament până în zilele noastre, vedem aceeași lucrare a păcatului, aceeași înșelare. Unii cad în păcat, seduși de ispite, alții rezistă bărbătește. Sfântul Andrei, punându-se pe sine în acest Canon, vede în pocăință zbuciumul întregii istorii.

Când ne rugăm la acest Canon, el devine rugăciunea noastră, strigătul nostru către Dumnezeu, exprimând fricile noastre, neputința noastră, neștiința noastră de a ne pocăi cu adevărat. Așa cum spune Sfântul Andrei, toate acestea le punem înaintea lui Dumnezeu, precum Sfânta Maria Egipteanca și-a pus viața înaintea Lui.

Înțelegem astfel că pocăința este calea prin care omul Îl descoperă pe Dumnezeu și Îl întâlnește în această viață. Sfânta Maria Egipteanca, petrecând în pustiu, și-a dorit să fie împărtășită cu Domnul Hristos înainte de moartea sa. Această împărtășire, în Biserică, o avem ca o pecetluire a pocăinței noastre, căci însăși Sfânta Cuminecătură ne este dată „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”.

Vineri, 4 aprilie, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, va săvârși Denia Acatistului Bunei Vestiri, începând cu ora 18.00, la Catedrala Mitropolitană din Iași.