Horbat Midras, Israel,

Arheologii sugerează că situl a atins apogeul ca aşezare iudaică în perioada timpurie şi medie a Erei Romane, secolele I B.C.-II A.D, adică în perioada vieţii pământeşti a Mântuitorului Hristos. Aşezarea include clădiri, beciuri, băi rituale, refugii subterane, columbarii, complexe funerare şi instalaţii agricole. Ea a fost distrusă în timpul revoltei lui Bar Kokhba.

„Excavările au arătat că situl a fost locuit în timpul perioadei târzii a celui de-al doilea Templu” afirmă istoricii A. Ganor şi A. Klein, directorii excavărilor. „După distrugerea aşezării de către romani, locul a rămas pustiu până în secolul al IV-lea, când a devenit complex funerar”.

S-a găsit o basilică construită deasupra peşterii funerare, din calcar local, aliniată nord-vest – sud-est, şi care are podeaua împobobită cu mozaic. Oale de lut au fost găsite datând din perioada sec. III-IV A.D., sub pavajul mozaicat. Biserica a fost construită ca fiind monumentul creştin deasupra mormântului lui Zaharia profetul. „Din secolele V-VI datează decoraţiuni cruciforme, coloane de marmură, ceea ce arată un donator prosper, posibil Episcopul de Eleutheropolis (astăzi Bet Guvrin) sau alt donator în cooperare cu episcopul” arată raportul.  

Mozaicul este de o valoare artistică inestimabilă, având reprezentări de animale, figure geometrice, flori, mai ales în zona altarului (presbiterium). În această zonă se afla şi racla cu relicve sfinte, la care veneau pelerinii.

Cercetătorii au descoperit şi patru piloni masivi, decoraţi cu christogramă. Biserica a continuat să fie folosită în timpul cuceririi musulmane. La un moment dat, pilonii au fost acoperiţi cu var pentru a acoperi crucile, ceea ce sugerează o preluare a locului de către islamici.

Biserica a fost distrusă de către cutremurul din 749 A.D., şi mici aşezări au fost construite în jurul ei în perioada abasidă, secolele VIII-IX.

Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati

Sursa: http://www.pravoslavie.ru