Etern cernit ne înjumătățește,

Apoi mai cerne iarăși dintre noi,

Ne mână prin speranță și privește

Cum trecem peste pod, doi câte doi.

Pe malul celălalt pășim lumește

În nelumescul cântec de apoi,

Etern cernit ne înjumătățește,

Galbene frunze, pomi aproape goi.

Un prim final subtil ne risipește,

Un ultim început ne strânge-n roi,

Suntem aici și revedem orbește

Cum, pe alt mal, sălbaticul șuvoi

Etern cernit ne înjumătățește.