Biserica Antiohiei, de origine apostolică, întemeiată ca urmare a predicii Sfinților Apostoli Petru și Pavel („în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creștini” - Faptele Apostolilor 11, 26), a căzut în secolul al VII-lea sub stăpânire musulmană. Inițial, sediul acestei Biserici, recunoscută la cel de-al doilea Sinod ecumenic pe locul al III-lea în diptice, a fost la Antiohia Siriei, ulterior s-a mutat la Damasc.

Această vizită nu este una singulară, ci ea continuă o multiseculară tradiție, adăugându-se la șirul de vizite pe care ierarhi, și nu numai, ai acestui apostolic scaun bisericesc, l-au înscris în istoria relațiilor dintre Patriarhia Antiohiei și Țările Române, respectiv Biserica Ortodoxă Română. Menționăm că Țările Române au fost vizitate în decursul timpului de mulți ierarhi de seamă, clerici, monahi și teologi. Ei proveneau atât din Patriarhiile Apostolice (Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim), cât și din Bisericile Ortodoxe naționale (Patriarhia Rusă, Sârbă, Bulgară ș.a.) sau din Sfântul Munte Athos. Precizăm că Patriarhiilor istorice amintite, Locurilor Sfinte, Sfântului Munte Athos și altor Biserici (sârbă, bulgară și altele) le-au fost închinate, de către Moldova și Țara Românească, mănăstiri și schituri, sau li s-au făcut nenumărate și însemnate acte de danii constând în cărți, veșminte, obiecte de cult, proprietăți, bani etc.

În acest sens amintim că în Moldova Patriarhia Antiohiei avea închinate Mănăstirea Popăuți (Botoșani) împreună cu moșiile ei, Aroneanu (Iași), ca și domeniile Baloșești și Băcioaia din județul Vaslui. De pe la sfârșitul secolului al XVI-lea, patriarhii Antiohiei, precum și cei ai celorlalte patriarhate ortodoxe, știau că „se pot bizui pe influența domnilor moldoveni, atât la Poartă cât și la Patriarhia Ecumenică din Constantinpol, cea mai importantă dintre comunitățile creștine din Imperiul otoman”. 

Patriarhii Antiohiei care au vizitat Moldova de-a lungul timpului

Dintre patriarhii Antiohiei care au venit în Moldova amintim pe Ioachim V  Dau și Macarie III Zaim, ei devenind oaspeți ai curții domnești din Iași, de unde plecau nu numai cu însemnate daruri în bani, veșminte, odoare, cărți, manuscrise sau tipărite, dar și cu sprijinul acordat comunităților lor pe lângă factorii politici și bisericești determinanți din turcocrație. Concret, în 1587 patriarhul Ioachim V Dau, călătorind spre Rusia, a trecut prin Suceava, unde a fost întâmpinat de Gheorghe Movilă, pe atunci episcop de Rădăuți, căruia i-a dăruit o icoană reprezentând Fecioara cu Pruncul Iisus și Sfântul Nichita (păstrată în tezaurul Mănăstirii Sucevița, ctitoria movileștilor). Însă cea mai cunoscută călătorie a vreunui patriarh antiohian este cea a lui Macarie III Zaim (1647-1672), împreună cu fiul său, diaconul Paul din Alep, ei peregrinând prin Țara Românească, Moldova, Ucraina și Rusia. Călătoria lor a durat peste șapte ani (1652-1659), dintre care patru i-au petrecut printre români. Această vizită avea un dublu scop: strângerea de milostenii pentru credincioșii Patriarhiei Antiohiei și de întărire și susținere a Ortodoxiei în Țările Române și Rusia. Cu această ocazie, Paul din Alep a realizat o descriere detaliată a călătoriei sale, consemnând fapte politice petrecute atât în Moldova (sfârșitul domniei lui Vasile Lupu și începutul domniei lui Gheorghe Ștefan), cât și în Țara Românească (sfârșitul domniei lui Matei Basarab, domnia lui Constantin Șerban Basarab și urcarea pe tron a lui Mihnea Radu). Pe lângă faptele politice, însemnările lui Paul de Alep conțin și descrieri ale unor monumente de artă, precum și aspecte din viața social-economică și bisericească.

Descrierile lui Paul din Alep, prin mulțimea, frumusețea și ineditul lor au devenit prețioase izvoare istorice pentru trecutul Bisericii noastre. Consemnări deosebite ne-a lăsat cu privire la biserica Sfinții Trei Ierarhi („nu se află loc nici cât ai pune un deget care să nu aibă sculptură”), mănăstirile Sfântul Sava, Golia (despre turnul Goliei afirmă „că este vechi și nu are asemănare în aceste țări la înălțime, lărgime și măreție”), Galata, biserica Barnovschi, Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou (Nicoriță), toate din Iași. Tot el se referă la existența „unui mare colegiu românesc” pe lângă Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi. Importante sunt descrierile ceremoniilor de la curtea lui Vasile Lupu, precum și modul de organizare a Bisericii din Moldova, ca mitropolie cu episcopii sufragane, pe locul întâi amintind Romanul. Descriind Biserica Sfinții Trei Ierarhi, diaconul Paul din Alep acordă o atenție deosebită „Sfintei Parascheva cea nouă din Bulgaria” la „ale cărei moaște s-a închinat și pe care le-a sărutat”. Precizăm și faptul că în timpul acestei călătorii, Patriarhul Macarie a fost și oaspetele Episcopului Anastasie III al Romanului, unde a slujit în ziua de 13 noiembrie, ziua de pomenire a Sfântului Ioan Gură de Aur, chiar cu felonul marelui Gură de Aur, aflat, până astăzi, în patrimoniul Catedralei arhiepiscopale din Roman.

Pe lângă cei doi patriarhi pomeniți mai sus, Moldova a mai fost vizitată de patriarhii: Neofit (a participat, în 1693, la înmormântarea lui Constantin Cantemir, rămânând în Moldova până în primăvara anului 1694)), Athanasie IV Dabbas ( a vizitat Moldova pe la 1700, primind în dar, din partea Sfântului Mitropolit Antim Ivireanul și a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, o tiparniță cu litere în limba arabă, pe care a instalat-o la Alep; în această tiparniță, cu o lungă durată de existență, au fost tipărite multe lucrări pentru arabii ortodocși), Silvestru (a vizitat Moldova în două rânduri: 1729-1730 și 1744-1749. În timpul celei de-a doua vizite a înființat, cu sprijinul financiar al domnitorului Constantin Mavrocordat, tipografia arabă la Iași (în 1746) instalând-o la Mănăstirea Sfântul Sava, stavropighia Sfântului Mormânt. În această tipografie s-au tipărit, între anii 1745-1747, însemnate lucrări pentru apărarea Ortodoxiei, precum și antimise, la ea lucrând doi meșteri din Liban (Mihai Bazzi din Tripoli și diac. Girgis din Alep).     

În cadrul acestor relații amintim, din punct de vedere cultural, tălmăcirea, în limba arabă, a lui Hristodul, episcop de Gaza și Ramla, a Mărturisirii de credință a Sfântului Ierarh Petru Movilă, tradusă, discutată și îndreptată la Sinodul de la Iași din anul 1642, copii ale acestei traducerii lui păstrându-se în bibliotecile de la Vatican, Alep și Damasc. La aceasta se adaugă traducerea în limba arabă a primei cărți a principelui Dimitrie Cantemir, Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul, traducere realizată de Athanasie Dabbas, fost patriarh al Antiohiei ș.a..

Vizitele au continuat și după cel de-al Doilea Război Mondial. Astfel, Patriarhul Alexandru III a vizitat Biserica Ortodoxă Română în anii 1951 și 1954, iar Patriarhul Elias IV a fost oaspetele Bisericii noastre în anul 1974.

La cele de mai sus adăugăm, pe de o parte, că fiii acestei istorice Biserici sunt cei mai persecutați creștini din lume în ultimii ani, dând o mulțime de martiri aici, pe pământ și o mulțime de rugători sus, în ceruri, iar pe de alta, ajutorul financiar acordat de Patriarhia Română în urma colectei realizate în anul 2014 pentru Patriarhia Antiohiei, ca semn al solidarității și frățietății creștine. Sub același semn se înscrie și vizita de acum a Preafericitului Părinte Patriarh Ioan X în Moldova.