Mă întreb cum, din buna aşezare şi nesfârşita voastră credinţă către ticăloşia mea aţi binevoit să mă întrebaţi pe mine, cel puţin la minte, în ce fel aţi putea să vă păziţi în asemenea cazuri. Cu toate că nu este îndestulător a da sfaturi corespunzătoare pentru astfel de consecinţe, am totuşi siguranţa că a voastră credinţă, mult ajutând neputinţei noastre, poate atrage milostivirea Atotdarnicului Dumnezeu spre a vă trimite nevăzut ajutorul Lui de sus şi minte trează dragostei voastre, aşa cum v-aţi dorit: şi anume în ce chip să privegheaţi şi să vă păziți de sus pomenitele gânduri ispititoare şi nesuferite închipuiri drăceşti! După cum v-am spus, sunt bădăran şi neiscusit. Mi-am amintit însă de întru tot fericitul răposatul părinte Teodor, care deseori îmi povestea mie, stricatului, din Sfinţii Părinţi şi de la cei ce vieţuiau pe vremea fericitului său stareţ Onufrie în Ucraina... Din acelea, pe cât îmi va fi cu putinţă, voi încerca să scriu dragostei voastre cu ajutorul harului lui Dumnezeu. În primul rând, fiica mea, trebuie în tot chipul să vă siliți a tăia toate pricinile, cu ajutorul lui Dumnezeu, adică să căutaţi doar la sine şi la mântuirea voastră. Iar dacă se va întâmpla să vină cineva şi, din înrâurirea şi învăţătura duşmanului nostru comun, va începe să vă înşiruie cuvinte deşarte şi... diferite evenimente, atunci să căutaţi la zădărnicia acestora şi, dacă vă va fi incomod să scurtaţi convorbirea atunci să vă străduiţi a vă astupa urechile. Dacă totuşi cuvântul vă va intra printr-o ureche, să iasă îndată prin cealaltă şi în mintea voastră să rugaţi pe Dumnezeu să ne păzească de acest iad stricător de suflet. Când veţi proceda astfel în asemenea cazuri, când cineva v-a umplut urechile cu povestiri nefolositoare şi deşarte, aveţi datoria să-i iubiţi să-i compătimiţi pe aceşti oameni, după porunca Domnului, şi să urâţi, să dispreţuiţi absurdităţile pe care le-au rostit, iar Dumnezeu în bunătatea Lui vă va dărui puterea să vă păziţi de a judeca. Pentru aceasta să vă amintiţi de proorocul David şi să ţineţi minte acest stih al lui: De cele ascunse ale mele, curăţeşte-mă; şi de cele străine, iartă pre robul Tău (Psalm 18:13). Şi după cum am mai spus, atunci când vom începe a ne păzi de aceste pricini, Harul lui Dumnezeu va rămâne nedezlipit de noi, nevăzut întărindu-ne, ocrotindu-ne şi respingând atacurile şi gândurile drăceşti. Iar pe dinăuntru ne va întări puterile sufleteşti, rugăciunea într-aripându-ne şi pururi amintindu-ne de gândul morţii, de răsplătire şi de chinurile veşnice! Şi iată, că prin aceste simţăminte sufleteşti, cu fapta vom ataca și nimici pricinile tuturor gândurilor urâte. (Sfântul Cuvios Lev de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 38)