Vestita ctitorie a domnitorului Alexandru cel Bun, Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ, a primit în această duminică vizita Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan. Sfânta Liturghie arhierească a debutat cu citirea rugăciunii de dezlegare, răspunsurile la strană fiind date de o parte din membrii Grupului psaltic „Trisaghion”, alături de părinții mănăstirii.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii din cadrul Sfintei Liturghii, IPS Părinte Teofan a făcut referire la cele trei mari ispite ale omului: „Cele trei mari ispite ale umanității sunt arătate în Evanghelia acestei zile prin acele trei persoane care, chemate fiind să participe la Cină, au refuzat, spunând că au altceva mai bun de făcut. O persoană și-a cumpărat țarină – ispita averii, celălalt și-a cumpărat multe perechi de boi – ispita puterii, iar cel de-al treilea a spus că și-a luat femeie, fără să aleagă să trăiască cu ea în curăție sau în Taina Nunții - ispita plăcerii vinovate. Pentru a răspunde chemării la Cina Domnului,  avem nevoie de credința cea adevărată în Dumnezeu, semn al fidelității noastre față de adevărul credinței, trebuie să ne ferim de patimile trupești și sufletești și trebuie să împlinim ceea ce Sfântul Apostol Pavel ne spune: «Fraţilor, când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă”.

„Mănăstirea Bistrița, ca un altar istoric, are nevoie de continuitate”

În cadrul slujbei arhiereşti, a avut loc o hirotonie întru diacon, cea a părintelui Paisie, și o hirotonie întru ieromonah, a părintelui Vasile Nica, ambii viețuitori ai Mănăstirii Bistrița. De asemenea, părintele Stelian a primit hirotesia întru duhovnic.

La final, a rostit un cuvânt și părintele stareț Luca Diaconu, exarhul administrativ al mănăstirilor din ținutul Neamțului: „Într-un anumit sens, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan l-a închipuit la această slujbă pe marele Patriarh Avraam, care l-a adus jertfă lui Dumnezeu pe Isaac. Într-un sens, și Părintele Mitropolit, prin mine nevrednicul, a adus în această zi doi oameni să slujească lui Dumnezeu, care au venit însă nu legați ca altădată Isaac, ci de bunăvoie, încercând să meargă în urma lui Hristos. În alt sens, Părintele Mitropolit a introdus la Cina cea Mare-Sfânta Euharistie doi slujitori, ca să rămână pentru totdeauna fideli Stăpânului Hristos, pe Care în alt sens l-a închipuit Părintele Mitropolit prin slujire și prin pogorârea harului asupra celor doi părinți. Mănăstirea Bistrița, ca un altar istoric, are nevoie de continuitate. Candela trebuie să rămână aprinsă și acești doi părinți hirotoniți astăzi au învățat să țină candela aprinsă și la rândul lor să fie lumină celor din jur prin viața lor”.

Scurt istoric

Începuturile Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea, din timpul voievodului Petru Muşat, când s-a ridicat o bisericuţă de lemn prin grija ieromonahului Pafnutie. În anul 1402, pe locul bisericii de lemn, voievodul Alexandru cel Bun a ridicat o biserică din piatră. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistriţa datează din 1407, atunci când Alexandru cel Bun emite un act de danie prin care a înzestrat Mănăstirea Bistriţa cu câteva sate şi moşii. În anul 1418 a fost înmormântată aici doamna Ana Neacşa, iar alături de ea, în anul 1432, a fost îngropat însuşi ctitorul mănăstirii, voievodul Alexandru cel Bun.