Mănăstirea Sihăstria Putnei s-a bucurat duminica aceasta de vizita Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, care, în sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie în Biserica cu hramurile „Izvorul Tămăduirii“ şi „Sfântul Serafim de Sarov“. Slujba arhierească a debutat cu citirea rugăciunii arhiereşti de dezlegare.

În cadrul slujbei arhiereşti, a avut loc şi hirotonia întru ierodiacon a părintelui Daniil şi întru ieromonah a părintelui ierodiacon Nicolae, ambii vieţuitori şi ostenitori respectaţi ai acestei obşti.

În cuvântul de învăţătură, IPS Arhiepiscop Pimen i-a îndemnat pe credincioşii prezenţi să conştientizeze faptul că sunt copii ai lui Dumnezeu: „Noi toţi suntem copiii lui Dumnezeu, Care este Tatăl nostru cel Ceresc. Şi noi, întocmai ca fiul risipitor, ne îndepărtăm de poruncile divine şi de Dumnezeu Însuşi atunci când păcătuim. Dacă avem însă curaj şi bărbăţie creştinească, precum şi virtutea smereniei, recunoaştem că am greşit şi alergăm la Sfânta Taină a Spovedaniei, mărturisindu-ne păcatele cu căinţă cu hotărârea de a nu mai greşi, iar Dumnezeu ne iartă. Şi chiar dacă am greşit din nou, iarăşi trebuie să ne îndreptăm paşii spre scaunul de spovedanie, urmând îndemnul sfânt: «Ori de câte ori vei cădea, ridică-te şi îndreaptă-te!»“.

Sărbătoarea Mănăstirii Sihăstria Putnei s-a încheiat cu o agapă, la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi.

Sihăstria Putnei, lavra monahului Atanasie

Începuturile Sihăstriei Putnei urcă în istorie până la mijlocul veacului al XV-lea. Dornic de mai multă linişte, un monah din lavra Putnei, Atanasie, se retrage la trei kilometri depărtare, în pădure. I se vor alătura şi alţi sihaştri, ridicându-şi aici şi o bisericuţă de lemn. Pustiită de poloni la sfârşitul secolului al XVII-lea, bisericuţa va fi rezidită cu sprijinul vistiernicului Ilie Cantacuzino, în timpul egumenului Lazăr, ucenicul Mitropolitului Dosoftei al Moldovei. Urmaşii lui la cârma aşezământului monahal au fost Teodosie († 1715) şi Dosoftei († 1753).

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Sihăstria Putnei cunoaşte o înflorire deosebită în timpul egumenului Sila (1753-1781). Acum se ridică o biserică din piatră, cu hramul Buna Vestire, sfinţită în 1758, şi se efectuează şi alte lucrări, cu sprijinul unor domnitori şi boieri ai vremii. După ocuparea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775), Sihăstriei i se pun multe interdicţii. Sub egumenul Natan (1781-1784), sihaştrii de aici, pentru a supravieţui, ajung să ceară milostenie de la bunii credincioşi, pentru ca undeva spre sfârşitul veacului al XVIII-lea Sihăstria Putnei să fie desfiinţată, precum majoritatea aşezămintelor monahale din Bucovina. Vieţuitorii sunt transferaţi la Mănăstirea Putna, ca şi obiectele de cult. Singur, ieroschimonahul Paisie, ultimul egumen, rămâne aici.

La 24 aprilie 1990, când s-au început lucrările de restaurare la Sihăstria Putnei, aici se aflau doar ruinele vechii biserici din secolul al XVIII-lea. Printre dărâmături s-au descoperit şi osemintele galbene şi frumos mirositoare ale celor trei stareţi cuvioşi: Sila, Natan şi Paisie.

Alături de principalele locaşuri, Biserica „Buna Vestire“ şi Biserica „Izvorul Tămăduirii“, Mănăstirea Sihăstria Putnei mai are o bisericuţă în cimitir, cu hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul“, precum şi Biserica „Acoperământul Maicii Domnului“, numită şi „Biserica de la izvor“.