Între confesiunile creştine, problema se pune doar tranşant: rătăcire (erezie) — calea adevărată. Nu pu­tem vorbi de mai multe căi sau mai multe adevăruri?

În absolut, sunt numai două lucruri tranșante, care se exclud: adevărul şi rătăcirea. Putem spune ca Avraam bogatului care voia să-l roage să-l lase pe Lazăr să se ducă să-l ajute. Între cele două stări este o prăpastie pe care nu o poate trece nimeni. Dar în realitate, omul este o „amestecătură" nemaipomenită de ce poate fi mai sfînt şi de ce poate fi mai drăcovenesc (sîc!). Nu trebuie să tranşăm noi. Tranşează judecata lui Hristos cea din urmă. Între creştini, trebuie să vedem pe fiecare ca pe un potenţial mîntuit.

Aceasta şi cînd este vorba de credinţă, ca adevăr, ca dogmă?

Bineînţeles că nu. Dar în viaţă, lucrurile trebuie văzute cam aşa.

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de cîteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 49)