Judecata de Apoi

Propriile noastre cuvinte vor da verdictul la Judecată

„Vreme este să taci şi vreme să grăieşti.” Să luăm aminte că nu putem face ambele activităţi deodată. Numai limba poate spune mult fără a spune nimic. Cunoaştem cu toţii dezbateri, spectacole şi conferinţe inutile. Pentru a rezista atacului de cuvinte inutile, sufletul omului modern trebuie să-şi ia o carapace şi să devină dur.

Cum va arăta păcătosul la Judecata de Apoi?

Primăvara a adus viaţă, îmbrăcăminte nouă şi podoabe pentru toată împărăţia plantelor. Unele rămân însă tot în golătatea şi urâciunea cea de iarnă. Pentru ce? Pentru că întru ele s-a stins viaţa lăuntrică, s-a pierdut putinţa de a primi hrană, de a respira aer şi a-şi pune în mişcare sevele lor. Iată, deci, icoana adevărată a omului păcătos, care ne arată cum va fi acesta în Ziua Învierii obşteşti!

Unul pe altul îndemnaţi-vă spre pocăinţă!

Şi precum o bubă, cât este ascunsă şi acoperită, nu se tămăduieşte, ci când iese deasupra, la arătare, atunci se vindecă fără osteneală, tot aşa şi păcatul, cât este tăinuit şi ascuns, nu se iartă.

Cu ce frică și cutremur se cade să-și lucreze fiecare mântuirea!

La Judecată vor fi lucru de spaimă și mirare. Domnul va zice: „Nu vă cunosc pe voi” celor ce nu doar că au fost încredințați că sunt oameni ai lui Dumnezeu, ci au și părut astfel în ochii tuturor. Ce ne rămâne, dar?

Să îndreptăm tot, cât mai e vreme de pocăință!

Aici ne putem schimba, dacă ne pocăim de toate faptele rele, de gândurile rele – dar, din clipa trecerii la cele veșnice, sufletul nu se mai poate îndreptăți a se ruga pentru sine.

Pentru faptele milostivirii sau pentru lipsa lor, pentru asta vom fi judecați

Va judeca după cum am avut sau nu împreună-pătimire, milă, dragoste față de aproapele – și aceasta va fi îndeajuns, fiindcă dragostea este plinirea a toată legea lui Hristos, iar lipsa dragostei este călcarea acestei legi.

Psalmii dimineții – explicație și înțeles

Biserica acordă o importanţă deosebită acestor psalmi, deoarece prin textul lor aduc slavă, mărire şi mulţumire lui Dumnezeu, exprimă diferite stări sufleteşti: pocăinţa profundă, recunoştinţă, mulţumire şi speranţă, încredinţare în ajutorul Domnului, dar îl fac pe credincios să îşi amintească totodată şi de Judecata de Apoi şi de mântuire.

Judecata ca cea din urmă întâlnire

Aidoma îndrăgostitului care dorește să-și surpindă plăcut iubita, suntem chemați și noi să ne pregătim. Să fim atenți și sensibili la ceea ce așteaptă Domnul. Să ne atragem simpatia celor care-i sunt dragi și Lui. A oropsiților, suferinzilor, oprimaților de orice fel, a orfanilor și văduvelor... Și-a multor altora.

La Judecata de Apoi suntem întrebați dacă am săvârșit fapte bune

Potrivit tradiției bisericești, noi cei vii încă ne putem ruga până la acel moment pentru cei adormiți. Făcând fapte bune nu în locul celor morți, ci urmând îndemnul lor de a fi buni, devenim un fel de „mâini” ale celor deja adormiți în facerea de bine, chiar după moartea lor. Astfel rugăciunile noastre pentru cei adormiți, parastasele, milosteniile făcute în amintirea lor pot avea urmări.

Dumnezeu pe toți ne vrea mântuiți – dar de noi depinde să evoluăm de la egoism, la jertfelnicie

Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii la fel, Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii fără osebire. Așadar, din perspectiva lui Dumnezeu, Dumnezeu pe toți oamenii îi mântuiește, vrea mântuirea tuturor oamenilor, și Dumnezeu pe toți oamenii i-a predestinat la mântuire. Și de unde știm noi lucrul acesta? Pentru că până și Iadul este mântuire (ființa umană nu piere), și Iadul este un mod de desăvârșire − dar este Iad, nu Rai. Pentru că însuși cel osândit nu e deschis înaintării, el însuși nu se deschide înaintării în desăvârșire.

Pagini