Judecata de Apoi
 

Judecata de Apoi – surprinsă în detaliu la Mănăstirea Voroneț

Perioada domniei Sfântului Voievod Ştefan cel Mare reprezintă, cu siguranţă, cea mai rodnică epocă din istoria Moldovei. În acea vreme, ţara a atins atât apogeul politic, economic şi social, cât şi o maximă dezvoltare a culturii sale spirituale. Voievodul moldovean nu a iniţiat războaie în vederea cuceririi altor popoare – dar a reușit să cucerească, fără arme şi sânge, propriul lui popor.

La vremea Judecății, se vor arăta cer nou și pământ nou ‒ vedenia Sfântului Vasile cel Nou

Atât de mare era frumusețea și măreția în care s-a îmbrăcat pământul acela minunat în înflorirea pomilor acelora minunați și a ierbii aceleia preadesfătate, pe care ochiul nu a văzut-o, cum s-a spus, și urechea nu a auzit-o și la inima omului nu s-a suit, încât, uimit fiind cu totul de atâta măreție și strălucire, am îndrăznit și am zis către îngerul acela dumnezeiesc care mă călăuzea: „Doamne al meu, care este Împărăția cerurilor despre care am auzit adeseori din dogmele dumnezeiești și bisericești și din Însăși Sfânta și Preacurata Evanghelie, că este minunată și fără de asemănare mai presus decât orice împărăție pământească? Oare nu cumva este aceasta care se arată înaintea ochilor noștri, care este fără de asemănare și necuprinsă prin frumusețe și măreție?”

Cum va arăta păcătosul la Judecata de Apoi?

Primăvara a adus viaţă, îmbrăcăminte nouă şi podoabe pentru toată împărăţia plantelor. Unele rămân însă tot în golătatea şi urâciunea cea de iarnă. Pentru ce? Pentru că întru ele s-a stins viaţa lăuntrică, s-a pierdut putinţa de a primi hrană, de a respira aer şi a-şi pune în mişcare sevele lor. Iată, deci, icoana adevărată a omului păcătos, care ne arată cum va fi acesta în ziua Învierii obşteşti!

Vom fi judecați și iertați după cât am iertat și-am iubit

Finalul lumii, până la urmă, nu ține nici de burțile, nici de conturile, nici de casele noastre, nici de nimic din ceea ce construim, ci ține de această sensibilitate la aproapele, de această dragoste față de cel care are nevoie de tine ca persoană, ca parte integrantă a dragostei lui Dumnezeu pentru el.

Caracterul provizoriu al judecății particulare

Biserica se roagă și azi pentru toți cei adormiți, drepți și păcătoși, și pentru mântuirea lor, căci nu se știe care sunt drepți. Cel mai mare ajutor le vine însă celor adormiți de la pomenirea lor la Sfânta Liturghie. Ecteniile pentru cei adormiți se întemeiază pe iubirea noastră și pe mila lui Dumnezeu.

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu, care ne păzește și ne îndrumă (Părintele Paisie Olaru)

Când conştiinţa te mustră, înseamnă că Dumnezeu te ceartă şi trebuie să te bucuri că nu te lasă uitării. Trebuie să avem pururea înaintea noastră păcatele noastre, ca să ne pălmuiască conştiinţa prin mustrare, să dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. 

Unul pe altul îndemnaţi-vă spre pocăinţă!

Şi precum o bubă, cât este ascunsă şi acoperită, nu se tămăduieşte, ci când iese deasupra, la arătare, atunci se vindecă fără osteneală, tot aşa şi păcatul, cât este tăinuit şi ascuns, nu se iartă.

Prin neosândirea aproapelui dobândim îndrăzneală în rugăciune

Precum copilul neascultător, care tocmai și-a supărat părinții, nu are îndrăzneală să-i roage să-i cumpere un lucru mult dorit de el, tot astfel și sufletul nesupus lui Dumnezeu al celui osânditor nu poate să se ridice cu îndrăzneală la rugăciune. 

Hristos este Iubire - eu știu să iubesc?

E o întrebare justificată, să ne-o punem toţi: „Iubesc sau nu iubesc?”. Că e poruncă, dragă! Să nu credeţi că Mântuitorul a vorbit numai pentru veacul respectiv, pentru Apostoli. Nu. A vorbit pentru toate timpurile. Băgaţi de seamă, iubirea e criteriu de Judecată!

Rugându-ne sfinților, ne dăm întâlnire cu ei după moarte

Îi vom recunoaşte şi vom fi prieteni cu sfinții, pentru că ne-am rugat lor, le-am citit scrierile, am citit vieţile lor.

Pagini