Prima lucrare prezentată comisiei de evaluare şi publicului participant s-a intitulat „Anaforalele Bisericii Etiopiene în contextul  liturghiilor actuale. Unitate şi diversitate liturgică“ şi a fost elaborată de domnul Nicolae Pintilie, sub îndrumarea pr. prof. univ. dr. Viorel Sava.  Comisia de evaluare a fost prezidată de pr. prof. univ. dr.  Ioan Cristinel Teşu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, referenţi fiind pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu de la Universitatea „Babeş Bolyai“ din Cluj- Napoca, pr. conf. univ. dr. Marian Vîlciu de la Universitatea Valahia din Târgovişte şi conf. univ. dr. Carmen Maria Bolocan de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.

„Dincolo de graniţa africană a Imperiului Roman de Răsărit, Etiopia şi-a conturat un creştinism aparte, dar care a păstrat unitatea cu Biserica dezvoltată în sânul imperiului. Păstrătoare a unităţii creştine, Biserica Etiopiană, prin activitatea misionară a Sfântului Frumenţiu, a primit în cultul liturgic liturghia alexandrină, în forma ei de dezvoltare în care se afla la sfârşitul secolului al IV-lea. Deşi la prima vedere, din punct de vedere textual, cele 18 anaforale  prezentate în cadrul acestei cercetări nu se aseamănă, ele păstrează o schemă comună. Paternitatea Liturghiei greceşti a Sfântului Marcu şi a Tradiţiei Apostolice a Sfântului Ipolit Romanul îşi face simţită prezenţa, prin păstrarea ordinii desfăşurării principalelor momente ale rugăciunii euharistice. Rugăciunea euharistică clasică alexandrină, începând cu secolul al IV-lea, avea următoarea desfăşurare: o rugăciune de mulţumire iniţială, urmată de o preepicleză, rugăciunea de mijlocire şi dipticele la care se adaugă o rugăciune de acceptare a sacrificiului, Sanctusul şi prima epicleză, cuvintele instituirii, anamneza, epicleza într-o formă dezvoltată şi o doxologie finală. Caracteristicile tipului alexandrin de rugăciune euharistică sunt prezente în toate cele 18 anaforale studiate, fiind respectate chiar şi în anafora apocrifă a Sfântului Chiril al Alexandriei. Aşa cum am putut observa, fiecare rugăciune euharistică folosită în cultul liturgic etiopian a primit conotaţii naţionale şi confesionale. La baza textelor liturgice actuale au stat rugăciunile euharistice din primele patru secole creştine. Acest miez comun este factor de unitate, un posibil punct de relansare a dialogului ecumenic între Biserica Ortodoxă şi Bisericile Vechi Orientale“, a subliniat candidatul în susţinerea tezei de doctorat.

Un ieromonah sârb, doctor al facultăţii de teologie din Iaşi

Cea de a doua teză de doctorat, cu titlul „Rânduiala tunderii în monahism în Molitfelnicul slav şi în cel românesc - studiu istorico-liturgic“, a fost susţinută de ieromonahul sârb Srdjan (Kleopa) Stefanovici. Coordonatorul ştiinţific al tezei a fost tot pr. prof. univ. dr. Viorel Sava de la facultatea de teologie din Iaşi. Comisia de doctorat l-a avut ca preşedinte pe pr. prof. univ. dr. Petre Semen de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, iar ca referenţi pe pr. prof. univ. dr.  Ioan Cristinel Teşu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, pr. prof. univ. dr. Vasile Stanciu de la Universitatea „Babeş Bolyai“ din Cluj-Napoca şi pr. conf. univ. dr. Marian Vîlciu de la Universitatea Valahia din Târgovişte. În debutul prezentării, candidatul a explicat titlul tezei şi argumentul cercetării: „Viaţa ascetică născută în taină în întreg cuprinsul lumii creştine din primele veacuri s-a impus cu o forţă uimitoare. Ea a fost plămada sângelui mucenicesc şi slava Bisericii, întrucât creştinismul prin ea a dovedit o forţă ce a uimit lumea păgână. Numai cei care trăiau viaţa creştină în adâncurile ei, în primele veacuri, puteau să facă deosebire între asceţi şi creştini obişnuiţi. Frământările lumii puse în slujba păcatului au determinat multe suflete alese să iasă din mijlocul lumii după îndemnul Scripturii (Ioan 15, 18-27; 13, 13-15) şi să se izoleze cu desăvârşire în adâncul pustiei. Motivaţia alegerii acestui titlu este dată de faptul că sunt ieromonah din Biserica Ortodoxă Sârbă şi am considerat ca o datorie de a cerceta din punct de vedere liturgic rânduiala tunderii în monahism în Molitfelnicele româneşti şi sârbeşti.  În acelaşi timp am dorit să arăt prin această lucrare unitatea şi universalitatea Ortodoxiei prin rânduielile liturgice şi mai ales prin rânduiala tunderii în monahism. Stadiul actual al lucrării arată că preocuparea pentru tâlcuirea şi analiza comparativă a rânduielii tunderii în monahism din cărţile de cult s-a făcut în mod sporadic şi la un nivel destul de scăzut. Obiectivul acestei lucrări este o analiză comparativă a rânduielii tunderii în monahism din ediţiile Molitfelnicelor publicate până acum şi realizarea unui studiu istorico-liturgic pe această temă“.

La finalul şedinţelor, membrii comisiei au acordat celor doi candidaţi titlul de doctor în teologie. Evenimentul academic s-a încheiat cu jurământul de credinţă şi de fidelitate faţă de Biserica strămoşească, depus de noii doctori în teologie, ceremonie ce a avut loc în capela facultăţii.