Sunt convins că astăzi nu mai știm cui datorăm firul de libertate de care atârnă atât de multă democrație și atât de grele false-libertăți. Dovadă ne stau hotărâri judecătorești desprinse parcă din domeniul absurdului postbelic, abuzuri asupra memoriei unor mărturisitori ori uitarea, marea uitare a dramaticei încleștări dintre România temnițelor și românii trădării omului de către om. Alexandru Teodorescu a republicat volumul Celula de minori. Cinci ani în temnițele și lagărele de muncă forțată ale României comuniste” (Editura Cartea Românească, București, 2021, 376 pg.) și a publicat continuarea acestuia, „Tenebre și lumini. În pânza de păiajen a Securității” (Editura Cartea Românească, București, 2022, 254 pg.). Emoționante și pline de seva suferinței asumate, cărțile dovedesc, a câta oară, că adevăratele caractere înving orice opreliște și că existența lui Dumnezeu nu e o supoziție în ridicarea din imoralitatea unui sistem mincinos și corupt, absurd în logică și lipsă de logică deopotrivă. 

Am semnalat în dese rânduri volumul „Celula de minori” și o socotesc, alături de „Jurnalul fericirii” al Părintelui Nicolae Steinhardt ori „Doamne, strigat-am către Tine...” (al Doamnei Aspazia Oțel), alături lucrările Părintelui Dumitru Bejan ori ale Părintelui Nicolae Grebenea, dar ce zic, alături de multe, foarte multe și totuși puține pagini de memorii penitenciare românești, un monument real de mărturie, motivație pentru demnitate și motivare în libertatea cucerită prin muncă intelectuală. 

Dacă „Celula de minori” te ține antrenat în tot ceea înseamnă memoria unei detenții cumplit de nedreaptă – am respirat sacadat sufletește la mai bine de jumătate din carte – volumul „Tenebre și lumini” aproape că te răcorește, îți îngăduie să vezi că orice hidoșenie umană are sfârșitul ei. Iar sfârșitul e parte din vocația mărturisirii oamenilor care o înfruntă ca deformare a spiritului omeniei și demnității. Rezistența mamelor, deziluzia unei presiuni permanente care deformează continuu valorile, morțile martirice ale opozanților la minciună ideologică, iconologia victimelor colaterale, insidioasa lucrătură a Securității... Pagini de memorie socială pe care cred că nu avem dreptul să le uităm pentru a nu fi repetate. 

Peste toate, chipul răzbătător al unui tânăr ce-și cunoaște virtuțile și își descoperă sensul vieții prin luptă și iubire. Imaginea unei memorii prezentate în jocul prezent - trecut - prezent - viitor incită la lectură, iar scriitura, sidef de limbă română, entuziasmează orice om care-și iubește alcătuirea de duh și literă a limbii pe care o vorbește.

Pentru cei care cred că un sistem este mai puternic decât un om, le aduc aminte că Alexandru Teodorescu – fostul elev de la Liceul „Matei Basarab”, intrat în organizația anticomunistă Frontul Eliberării Naționale, arestat în 1959, eliberat din mica pușcărie în marea pușcărie numită RPR în 1964. Salahor aruncat dintr-un loc într-altul, primește recomandarea de a studia și finaliza liceul la fără frecvență. Muncește enorm, recuperează, depășește generația de colegi. Examenul de bacalaureat îmi pare, în ce de-al doilea volum, evenimentul cel mai uman – prin reacția tânărului profesor de fizică – și m-am surprins plângând de bucurie că Alexandru Teodorescu a absolvit liceul. Apoi urmează engleza și va preda limba „dușmanilor” la Liceul de unde fusese arestat și la Liceul C.A. Rosetti. În 1977 se stabilește în Germania, studiază franceza la Goethe Universitat. Predă cele două limbi la un Liceu Catolic (în Konigstein im Taunus, Germania), iar din 2004 redevine student, dar ca doctorand, la Istoria Artei în cadrul aceleași Universități. 

Personal am descoperit în scriitura sa o adâncă motivare umană, un imbold la muncă intelectuală cinstită și la refuzarea idolatrizării oricărui sistem în care prea-umanul ne scoate din dumnezeiesc. Cele două cărți reprezintă, cred, unele dintre cele mai lucide cărți despre emanciparea prin cultură, despre forța din adâncul libertății. Smerit, mulțumesc autorului pentru că mi-a confirmat că se poate. Și că nu există adânc de cunoaștere ce nu poate fi abordat de o inimă curajoasă!

Sursa: tribuna.ro