„Dragostea e cea mai bună terapie în vindecarea patimilor”
Vineri, 10 octombrie 2012, în Sala „Dr. Iustin Moisescu” a Centrului Eparhial Iași a avut loc conferința „Patimile și Vindecarea în Biserica Ortodoxă”, susținută de părintele George Aquaro din Los Angeles și Floyd Frantz (SUA),ambii convertiți la Ortodoxie şi specialiști în adicții.
Conferința a fost deschisă de părintele Iulian Negru, coordonator al Programului Naţional Antidrog al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) şi coordonatorul „Centrului de consiliere şi reabilitare a persoanelor dependente de alcool şi alte droguri” din cadrul „Fundaţiei Solidaritate şi Speranţă” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Acesta a subliniat că mesajul vindecării trebuie să fie transmis cât mai departe, pentru cei care suferă, într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin.
„Ce se întâmplă dacă voința ta este distrusă?”
După ce a salutat în limba română publicul prezent în sală, părintele George Aquaro a vorbit despre cum iau naștere patimile în ființa umană. „Când vorbim de problemele care rezultă din patimi, vorbim despre pierderea controlului voinței umane, în limbaj modern, de dependență. Știm deja că psihologia modernă nu a fost în stare să rezolve problema dependenței deoarece nu-L are pe Dumnezeu. Această știință spune că persoana ar trebui să se vindece singură. Însă ce se întâmplă dacă voința ta este distrusă, nu poți deosebi binele de rău, cum te poți întoarce spre tine și să te vindeci?”, a subliniat acesta.
Potrivit părintelui convertit la Ortodoxie, între vindecare și Biserică există o legătură inerentă fiindcă Biserica Ortodoxă a înțeles întotdeauna că această însănătoșire a ființei umane vine de la Dumnezeu. Iar durerea și suferința nu reprezintă decât un indiciu a faptului că nu trăim așa cum am fost meniți să trăim.
Cu ajutorul unor scheme, părintele George Aquaro a explicat celor prezenți că atunci când nu-L avem pe Dumnezeu, experimentăm frica. Iar dacă omul încearcă să depășească frica spunând că nu are nevoie de Dumnezeu, el devine mândru. În momentul în care o persoană își pune ordine în viață, spovedindu-se și împărtășindu-se, se simte fericită și ar vrea să-I mulțumească lui Dumnezeu, oferindu-i un cadou, drept recunoștință. Și cum poate face acest lucru? Poate să le ofere altor oameni ceea ce ar vrea să-I ofere Lui. Și experimentează astfel milostenia și slujirea aproapelui.
„Când trecem prin suferință, devenim conștienți că Dumnezeu este iubire”
„În Statele Unite auzim adesea despre cineva că se definește drept spiritual, iar nu religios. Ei spun că nu vor să aibă legătură cu viața liturgică, poate nici cu slujirea aproapelui. Însă religia este modul în care noi predăm și lăsăm moștenire spiritualitatea generațiilor viitoare, pentru că nu ne-am născut știind cine e Dumnezeu, ci ne-a învățat cineva despre El”, a afirmat parintele din Los Angeles.
„Când avem credință în Dumnezeu, nu mai suntem dominați de fricile noastre și suntem conduși către smerenie. Cu cât credem mai puțin în Dumnezeu, cu atât credem mai mult în noi. Și fiindcă tot neputincioși rămânem, vom fugi de probleme și ne vom refugia în patimi. Iar dacă vom persista în ele, voința noastră se va destrăma. Atunci când trecem prin adevărata suferință, devenim conștienți că Dumnezeu este iubire”, a mai adăugat părintele George Aquaro.
Cei 12 paşi ai alcoolicilor anonimi
Conferința a fost încheiată de prelegerea lui Floyd Frantz care de zece ani slujește în cadrul Centrului „Sf. Dimitrie” din Cluj. Acesta a aprofundat unele idei prezentate de predecesorul său și s-a referit la patima alcoolului, amintind programul celor doisprezece pași ai alcoolicilor anonimi:
1. Am admis că eram neputincioşi în faţa alcoolului – că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.
2. Am ajuns la credinţa că o Putere superioară nouă înşine ne-ar putea reda sănătatea mintală.
3. Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu,aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi.
4. Am făcut, fără teamă, un inventar moral amănunţit al propriei persoane.
5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi unei alte fiinţe umane, natura exactă a greşelilor noastre.
6. Am consimţit, fără rezerve, ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter.
7. Cu umilinţă, I-am cerut să ne îndepărteze slăbiciunile.
8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut necazuri şi am consimţit să reparăm aceste rele.
9. Ne-am îndreptat greşelile direct faţă de acele persoane, acolo unde a fost cu putinţă, dar nu şi atunci când le-am fi putut face vreun rău lor sau altora.
10. Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele.
11. Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu,aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi,cerându-i doar să ne arate voia Lui în ce ne priveşte şi să ne dea puterea s-o împlinim.
12. După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să transmitem acest mesaj altor alcoolici şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.
Pr. George Aquaro a absolvit Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vladimir” (Alaska) și a fost hirotonit preot ortodox în Los Angeles, SUA, iar în prezent activează ca voluntar în cadrul Programului Naţional Antidrog (PNA) al Bisericii Ortodoxe Române.
Conferința „Patimile și Vindecarea în Biserica Ortodoxă” a fost organizată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei împreună Facultatea Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Centrul de consiliere „Sfântul Nicolae” și Asociațiile Alcoolicilor Anonimi și Al Anon Iași.