Ardoarea duhovnicească a inimii către Domnul este dragostea faţă de El. Ea este aprinsă de atingerea Domnului de inimă. De vreme ce El tot este iubire (I Ioan 4, 16), această atingere a Lui de inimă aprinde imediat dragostea faţă de El. Iar din dragoste vine ardoarea inimii către El. Iată, tocmai acesta trebuie să fie obiectul căutării. Săvârşirea rugăciunii lui Iisus este doar instrumentul în vederea dobândirii acestui lucru sau, mai bine zis, doar osteneala care arată dorinţa puternică a sufletului de a-L dobândi pe Domnul.

Dragostea şi frica trebuie să fie amândouă puternice... îngerii stau înaintea lui Dumnezeu cu frică şi cu cutremur... Şi nouă ne-a poruncit apostolul cu frică şi cu cutremur să lucrăm mântuirea.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, p. 301)