Văzătorul tainelor dumnezeieşti, iubitul ucenic şi prietenul Domnului, Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul, desăvârşit ne-a arătat nouă chipul şi încununarea dragostei lui Dumnezeu pentru noi: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat“ (In. 3, 16). Nu pe vreun heruvim, nici serafim, nici pe vreun arhistrateg al puterilor cereşti, ci pe Fiul Său Cel Unul Născut, pentru a noastră mântuire, la moarte L-a trimis. O, iubirea lui Dumnezeu de oameni, şi o, neînţelegerea noastră; ne minunează pe noi şi fără de măsură a ne mira ne îndeamnă această întâmplare. Pentru că Avraam nu cruţă, nici se leapădă, după porunca lui Dumnezeu, a-l junghia pe fiul său; ce întocmire este lui Avraam cu Dumnezeu? Aşijderea şi aici: junghierea Fiului lui Dumnezeu şi a fiului lui Avraam; acela se ducea la junghiere cu mâna tătâne-su, iar acesta cu sfatul Părintelui a venit la moarte ca să sfărâme vrajba, ca să stârpească moartea şi pe noi prietenii Lui să ne facă. Şi de vreme ce de moarte nu s-a lepădat pentru mântuirea noastră, ce va face oare, când nemulţumitori ne va afla pe noi, dragostea Lui? Dar, amar de orbirea şi neînţelepţirea noastră! Noi, pentru noi înşine, şi de puţină osteneală ne lepădăm, iar Acesta pentru noi nici de moarte nu s-a lepădat. Şi atâta uităm a câştiga binele nostru, precum Acela voieşte a ni-l da pe dânsul. Să cunoaştem dragostea Lui, să ne îndulcim de prietenia Lui de care nu te poţi sătura, să pomenim adesea vorba Lui cea izvorâtoare de miere şi cu care „prieteni“ ne numeşte pe noi: „Voi - zice - sunteţi prietenii Mei“, şi nu numai „prieteni“ ne-a numit. Ci „dacă faceţi ceea ce vă poruncesc, de acum nu vă mai zic slugi“ (In. 15, 14-15). Din slugi de ţărână, prietenii Săi ne-a făcut pe noi. Deci pentru prietenia Sa atât de mare, oare ce rău s-ar cuveni nouă să nu primim?

(Povățuiri creștine pentru tineri, Colecție coordonată de Ignatie Monahul, Editura Anastasia, București, 2001, p. 22)