Viața monahului este o taină numai de Dumnezeu știută. Dar roadele se cunosc, în cele din urmă, atunci când semenii noștri se bucură de trăirea alesului lui Dumnezeu. Și iată ca încă un suflet curat s-a dus la Domnul.
Este vorba despre Preacuvioasa Maică Proinstareță Stavrofora Onufria Nechifor, care a părăsit cele pământești și s-a mutat întru cele cerești ca să viețuiască alături de toți sfinții.

Maica Onufria s-a născut în ziua de 24 septembrie 1933, din părinți Gheorghe și Maria din satul Boscoteni, com. Frumușica, jud. Botoșani, fiind al cincilea copil din cei șase.

A intrat în mănăstire pe 8 septembrie 1945, la vârsta de 12 ani. Maica Onufria avea la Mănăstirea Văratec un unchi, pe fratele tatălui ei, preot și duhovnic, arhimandritul Ambrozie Nechifor, care locuia în casa maicii Agafia Hriscu.

Odată, când tatăl maicii Onufria a venit de la părintele Ambrozie („moșucul” îi spunea), le-a adresat o întrebare copiilor: maica Agafia are nevoie de o fată acolo, la mănăstire. Cine vrea să meargă? Atunci, Ana a răspuns: Eu, tată, vreau să merg! Și a adus-o tatăl la mănăstire cu carul cu boi, a lăsat-o în grija părintelui Ambrozie și a maicii Agafia, iar când a plecat tatăl spre casă, Ana a început să plângă. Atunci, părintele Ambrozie a strigat: „Dă biciul la boi și lăsați-o, că-i va trece!”.

La mănăstire, sora Ana s-a acomodat repede, pentru că o lua maica Agafia la biserică, mereu, fiind eclesiarhă. A învățat-o să toace, să facă curățenie la biserică,  mergea în pădure după lemne. Când ajungea în pădure, sora Ana era în culmea fericirii, căci acolo învăța să toace și cânta.

A rămas orfană de mamă de la vârsta de 8 ani, iar tatăl ei era în concentrare când aceasta a trecut la Domnul. Astfel, copiii au ramas în grija Domnului și a Maicii Domnului. Școala primară a urmat-o în satul natal și a continuat la „Școala de fete”, care funcționa atunci la Mănăstirea Văratec. A deprins repede rânduiala la Ceaslov și Psaltire apoi, la rasoforie, a primit numele de Agafia.

Văzând maica stareța că rasofora Agafia are vocație monahală și este talentată la muzică, a decis să o ia de la maica Agafia pentru a face ascultare la stăreție, după care a urmat și cursurile la Seminarul monahal de la Agapia. 

În anul 1959, când s-au desființat mănăstirile, în urma Decretului, tot personalul sub 50 de ani trebuia să părăsească mănăstirea. Maica Agafia Hriscu, care avea 49 de ani a plecat în lume, luându-și numai Ceaslovul și Psaltirea, iar maicile Onufria și Zenaida au fost trimise de către maica stareță Pelaghia la Cotnari, unde era via mănăstirii, departe de ochii lumii, la adăpost sigur. Au viețuit acolo până s-au mai liniștit vremurile, după care s-au reîntors la mănăstire.

A urmat cursuri de ghizi-muzeografi și a învățat și limbi străine. Duhovnici i-a avut mai întâi pe pr. Nicodim Măndiță, Pr. Calinic Prisecaru, pr. Dionisie Măntăluță, pr. Adrian Tănăselea, pr. Iorest Matei. În timpul când îi era duhovnic pr. Nicodim a primit canon să citească Noul Testament în câteva zile și apoi să se împărtășească.

A fost călugărită pe 9 aprilie 1974 de către maica stareță stavrofora Nazaria Niță, primind numele de Onufria. Maica stareță Nazaria, ca reprezentantă a Patriarhiei Române, o lua în delegație în diferite țări și pe maica Onufria, ca translator: în Grecia, Elveția, Israel, Bulgaria, Germania.

Muzica psaltică a învățat-o la cursurile din Seminar și de la arhidiaconul Filotei Moroșanu, care slujea la Mănăstirea Văratec. Din când în când, Maica stareță aducea câte un profesor de la Conservatorul din București pentru muzica corală.

S-a ocupat cu îngrijirea florilor din incintă, a lucrat la atelierul de covoare, a fost profesoară de muzică psaltică, dirijor de cor, ghid la muzeu și stareță a Mănăstirii Varatic în perioada 20 ianuarie1995 - 14 decembrie 2001.

Dar iată că, în seara zilei de 20 iunie 2023, după ce ucenica maicii, monahia Martiniana, citea pravila de chilie și Paraclisul Maicii Domnului, maica Onufria si-a dat sufletul, lăsând toate cele pământești, și a plecat împăcată către Mirele Ceresc, Căruia l-a slujit toată viața cu dragoste, smerenie, răbdare și osteneală.

Domnul și Mântuitorul nostru liisus Hristos, prin nespusa Sa milă și bunătate, să o așeze în rândul drepților, unde să se bucure veșnic!